3 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIL1 s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos, rezultat din digestia alimentelor în intestin, ce se absoarbe în mare parte prin vasele limfatice. – Din fr. chyle, lat. chylus.

CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chi s. f.] – Din kil[ogram].

CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chi s. f.] – Din kil[ogram].

chil2 sn [At: I. IONESCU, D. 254 / Pl: ~e / E: ger Kühl(röbre) cf chilștoc] (Gms) Țeavă de răcit.

chil1 sn [At: DA / Pl: ~e / E: kil(ogram)] (Fam) Kilogram.

chil4 sms [At: DA / V: hil, șil / E: fr chyle] (Fzl) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. modificată

CHIL1 s. n. (Fiziol.) Lichid lăptos care constituie conținutul vaselor limfatice intestinale. – Din fr. chyle, lat. chylus.

CHIL2, chile, s. n. (Fam.) Kilogram. [Var.: (reg.) chi s. f.] – Din kilogram.

CHIL1 s. n. Lichid albicios format din partea nutritivă a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală în timpul actului de digestie și răspîndit după aceea în tot corpul, pentru a-l hrăni.

CHIL2, chile, s. n. (Familiar) Kilogram. Un chil de mere. – Variantă: (regional) chi s. f.

CHIL1 s. n. Lichid albicios format din partea nutritivă a alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală în timpul actului de digestie și răspîndit apoi în tot corpul, pe care îl hrănește. – Fr. chyle (lat. lit. chylus).

CHIL s.n. Lichid rezultat din partea nutritivă a alimentelor, care este absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi raspîndit apoi în tot corpul spre a-l hrăni. [Pl. -luri. / < fr. chyle, cf. gr. chylos – suc].

CHIL1 s. n. lichid din digestia alimentelor, absorbit de mucoasa intestinală pentru a fi transportat, pe cale limfatică, în tot corpul. (< fr. chyle, lat. chylus, gr. khylos, suc)

CHIL n. anat. Lichid albicios vâscos, rezultat din digestia intestinală și resorbit pe cale limfatică în circulația generală. ~ intestinal. /<lat. chylus, fr. chyle

*2) chil n., pl. urĭ. Vulg. Chilogram.

*1) chil n., pl. urĭ (vgr. hylós, suc, d. heó, vărs. V. chim). Fiziol. Suc albicĭos care ĭese din alimente în timpu digestiuniĭ și pe care vasele chilifere din intestinu supțire îl duc în sînge.

CHI3 s. f. v. chil2.

chi1 sf [At: URICARIUL, ap. CIHAC, II, 49 / V: pi~ / Pl: ~le / E: tc klî] 1 Veche măsură de capacitate pentru cereale, egală cu circa 680 de litri în Țara Românească și cu circa 430 de litri în Moldova. 2 (Înv) Impozit care se plătea cu un anumit număr de chile de cereale. 3 (Îe) Cu ~ Cu nemiluita.

CHILI- Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. [< fr. chyli-, cf. lat. chylus, gr. chylos – suc, zeamă].

CHIL2(O)-/CHILI-, -CHILIE elem. „chil, umoare”. (< fr. chyl/o/-, chyli-, -chylie, cf. lat. chylus, gr. khylos)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chil (lichid fiziologic) s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)

CHIL s. kilo, kilogram. (Un ~ de zahăr.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chil (chile), s. n. – La alambic, tub refrigerant. Germ. Kühl(schlange). Aceeași parte a alambicului se mai numește chilștoc, s. n., din germ. Kühlstock (DAR); de unde s-a obținut var., cf. chiostec, chiștoc, s. n. (muc de țigară).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chil s.n. (reg.) țeavă de răcit (la alambic).

CHIL-, v. CHILO-1.~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatare a vaselor chilifere; ~urie (v. -urie), s. f., prezență a chilului în urină.

CHILI-1 „chil, suculent, lăptos”. ◊ L. tz. chylus „suc, zeamă” > fr. chyli-, engl. id., it. chili- > rom. chili-.~caul (v. -caul), adj., (despre plante) care are o tulpină suculentă; ~fer (v. -fer), adj., prin care circulă chilul; ~form (v. -form), adj., care are aspectul lăptos sau colorația chilului.

CHILO-1 „suc, chil, produs chiliar”. ◊ gr. khylos „suc, umoare” > fr. chylo-, germ. id., engl. id. > rom. chilo-.~caul (v. -caul), adj., cu tulpină lactescentă; ~cel (v. -cel2), s. n., acumulare de lichid chilos în tunica vaginală; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze suculente; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante suculente; ~microgramă (v. micro-, v. -gramă), s. f., curbă de variație a numărului chilomicronilor[1] serici; ~poieză (v. -poieză), s. f., proces de formare a chilului; ~ree (v. -ree), s. f., secreție excesivă de chil.

  1. Noțiunea de chilomicron (seric) nu este definită. — gall

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

chil, chile s. n. (vulg.) 1. penis. 2. vulvă; vagin.

de unde chilu’ babei / pielea / pălăria mea? expr. de unde naiba?

doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă.

Intrare: chil (fiziol.)
chil2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chil
  • chilul
  • chilu‑
plural
  • chiluri
  • chilurile
genitiv-dativ singular
  • chil
  • chilului
plural
  • chiluri
  • chilurilor
vocativ singular
plural
șil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chil (u.m.)
chil1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DEX '98, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chil
  • chilul
  • chilu‑
plural
  • chile
  • chilele
genitiv-dativ singular
  • chil
  • chilului
plural
  • chile
  • chilelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chi
  • chila
plural
  • chile
  • chilele
genitiv-dativ singular
  • chile
  • chilei
plural
  • chile
  • chilelor
vocativ singular
plural
Intrare: chili (pref.)
chili1 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • chili
prefix (I7-P)
  • chil
chilo1 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • chilo
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chil, chilurisubstantiv neutru

  • 1. fiziologie Lichid lăptos, rezultat din digestia alimentelor în intestin, ce se absoarbe în mare parte prin vasele limfatice. DEX '09 DLRLC DN NODEX
    • format_quote Chil intestinal. NODEX
etimologie:

chil, chilesubstantiv neutru

  • 1. familiar Kilogram. DEX '09 DLRLC
    sinonime: kilogram
    • format_quote Un chil de mere. DLRLC
etimologie:
  • kil[ogram] DEX '09 DLRM

chilielement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere savantă cu semnificația „chil”. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.