3 intrări

44 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHIHĂI, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică.

chihăi1 vi [At: DDRF / V: ~icăi, ~hui / Pzi: ~esc / E: chicot] A chicoti.

chihăi2 [At: CREANGĂ, A. 81/1 / V: cheh~ / Pzi: ~esc / E: fo cf chihăi, chehe, chicoti] 1 vi A tuși sec, încontinuu, din cauza unei boli de plămâni. 2 vt A plictisi pe cineva, insistând cu vorba pe lângă el.

CHIHĂI, chihăiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A plictisi pe cineva insistând cu vorba pe lângă el. 2. Intranz. A tuși sec. – Formație onomatopeică.

CHIHĂI, chihăiesc, vb. IV. Tranz. A insista cu vorba (pe lîngă cineva), a fi prea stăruitor, a bate capul, a plictisi. Chihăiam pe mama să se puie pe lîngă tata, ca doar m-a da și pe mine la catihet. CREANGĂ, A. 81. ◊ (Precizat prin determinarea «de cap») Lăutari sînt?Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăiești de cap? CREANGĂ, P. 308.

CHIHĂI, chihăiesc, vb. IV. 1. Tranz. A insista cu vorba pe lîngă cineva; a plictisi. 2. Intranz. A tuși sec. – Onomatopee.

CHEHAIA, chehaiele, s. f. 1. (Înv. și reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. [Var.: chehaie, chihaie s. f.] – Din tc. kehaya.

CHEHAIE s. f. v. chehaia.

CHIHAIE s. f. v. chehaia.

chehaia sf [At: (a. 1658) MAG. IST. II, 183/21 / V: ~ie, chih~, chihaie, chihaiu / P: che-ha-ia / Pl: ~hăi / E: tc kehaya, kyaya] (Înv) 1 Intendent al vizirului sau al pașei, însărcinat cu inspecția curții sale. 2 Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană Si: capuchehaia. 3-4 Subofițer (uneori) locotenent al căpitanului. 5-6 (Cu înțeles neprecizat, probabil) Funcționar vamal sau șef de poștă. 7 Primar. 8-9 Vornic sau vătășel al primăriei. 10 (Mol) Șef al pădurarilor. 11 (Îc) (Capu)-beiu sau -beg Locțiitor al Marelui vizir, însărcinat mai ales cu afacerile interne și militare. 12 (Îae) Comandant al general al oștii turcești pornită împotriva revoluționarilor din 1821. 13 (Îc) ~-chiatib Secretar al ministrului de interne.

CHEHAIA, chehaiele, s. f. 1. (Reg.) Șef al pădurarilor. 2. (Înv.) Slujbaș vamal; șef de poștă. 3. (Înv.) Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 4. (Înv.) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta otomană. [Var.: chehaie, chihaie s. f.] – Din tc. kehaya.

CHEHAIA, chehaiele, s. f. (Învechit) 1. Slujbaș vamal; șef de poștă. Iordache Pruncu, chehaiaua, îmi adusese podorojna și iată-mă iar pe drum. GHICA, S. 246. 2. Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. Acest guvernor general pornește pe Cara-Mustafa, chehaiaua sa, cu un corp de 10000 de turci... să ocupe Bucureștii. GHICAȘ.109. 3. Reprezentant al domnilor romîni pe lîngă Poarta otomană. V. capuchehaie.

CHIHAIE, chihăi, s. m. 1. (Mold.) Șeful pădurarilor. Bade Ghiță, ce zici? ies godacii la ghindă de săneață? Ies; cînd a zis chîhaia Bardă că le-a dat de urmă, apoi s-a sfîrșit. SADOVEANU, O. I 61. Intrară în umbra bolților, merseră multă vreme în tăcereși poposiră la casa chihaiei, într-o poieniță. SADOVEANU, O. IV 484. Un oarecare chihaie de pădure, prin o explozie de praf... i s-a pîrlit obrazul. La TDRG. Primarele comunei au fost silit să suspende din funcțiune pe chihaia pădurii. IONESCU, D. 443. 2. (Învechit) Ostaș (în organizarea de altădată a armatei romîne). Chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118.

CHEHAIA, chehaiele, s. f. (Înv.) 1. Slujbaș vamal; șef de poștă. 2. Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. 3. Reprezentant al domnilor romîni pe lîngă Poarta otomană. – Tc. kehaya.

CHIHAIE, chihăi, s. m. 1. (Reg.) Șeful pădurarilor. 2. (Înv.) Ostaș. – Tc. kehaya.[1]

  1. Încadrarea ca s. m. nu pare corectă (chiar dacă se referă la un bărbat). Atât varianta chehaia, cât și indicațiile din alte surse pledează pentru o încadrare ca s. f. gall

CHEHAIA ~iele f. înv. 1) Slujbaș la vamă sau la poștă. 2) Persoană care administra curtea unui vizir sau a unui pașă. 3) Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. /<turc. kehaya

CHEHAIA s.f. 1. (Mold., ȚR) Intendent al vizirului sau al unui pașă. A: Cu știrea chehaiei vizirului. M. COSTIN. Au chemat Suleiman chihaiaua vezirului. PSEUDO-COSTIN, 18v. S-au schimbai trei veziri și șepte chihaiele. NECULCE. Făcînd si chehaia pe Ibraim-Aga. IM 1754, 2r; cf. M. COSTIN; AXINTE URICARIUL; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Abdulah-pașa, ce atuncea fusese chehaia. ANON. CANTAC. Ajungînd chehaia vizirului, l-au mazilit pe Antonie-Vodă Ruset. R. GRECEANU; cf. ANON. CANTAC.; IM 1730, 3v, 4r. 2. (Mold.) Subofițer. Să ieie de tot polcovnicul cîte o sută de ruble... si de chihai si de stegar cîte zece. NECULCE. Variante: chehaie (M. COSTIN; R. GRECEANU), chiaie (M. COSTIN), chihai s. m. (NECULCE). Etimologie: tc. kehaya.

chehaià (chihaià) m. intendentul vizirului, al unui pașă și în special agentul, de afaceri al Domnilor, numit capu-chehaia: dacă se ducea colo la Pașa, Chihaia îl poftia, ciubucul să-și bea și cafea îi da Bimbașii Sava POP. [Turc. KEHAYÁ, lit. stăpânul casei].

cheháĭ și (maĭ noŭ) chiháĭ m., și chehaĭá și (maĭ noŭ) chihaĭá f., pl. ĭele (turc. kehaya și kĭaĭa, d. pers. kethuda, stăpînu caseĭ [ket, casă, și huda, stăpîn]. Vechĭ. Intendentu unuĭ vizir saŭ al unuĭ pașă. Capuchehaĭ. Ceauș, șef peste zece soldațĭ (Bălc. Chehaĭa-beĭ, al doilea comandant al ĭenicerilor. Comandantu general al oștiĭ turceștĭ pornite contra zavergiilor la 1821. Azĭ. Mold. Chiháĭe (f., ca slugă, pl. ăĭ). Șef de pădurarĭ. Pin Pt. și cheĭá (f.), intendent la vie.

chiháĭ m., chiháĭe și chihaĭá f., V. chehaĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chihăi (a ~) (a tuși, a ameți cu vorba) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiesc, 3 sg. chihăiește, imperf. 1 chihăiam; conj. prez. 1 sg. să chihăiesc, 3 să chihăiască

chihăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiesc, imperf. 3 sg. chihăia; conj. prez. 3 să chihăiască

chihăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chihăiesc, imperf. 3 sg. chihăia; conj. prez. 3 sg. și pl. chihăiască

!chehaia (înv.) s. f., art. chehaiaua, g.-d. art. chehaialei; pl. chehaiale

chehaia / chehaie (reg., înv.) s. f., art. chehaiaua / chehaia, g.-d. art. chehaialei / chehaiei; pl. chehaiale / chehăi, art. chehaialele / chehăile

chehaia / chehaie s.f., art. chehaiaua / chehaia, g.-d. art. chehaielei / chehaiei; pl. chehaiele / chehăi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHIHĂI vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.

chihăi vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chihăi (-ăesc, -it), vb.1. A tuși. – 2. A importuna, a deranja. Creație expresivă, cf. chicoti; se întîlnește cu alte creații spontane de același tip, cum sînt: chifui, vb. (a bombăni); chifti, vb. (a rîde); hihăi, vb. (a hohoti) etc. Sensul 2 pare a fi suferit influența lui cehăi.Der. chihăitură, s. f. (atac de tuse).

chehaia (-ăi), s. m.1. Majordom al marelui vizir sau al unui demnitar turc. – 2. Agent al domnitorilor romîni la Constantinopol (mai curent, capuchehaia). – 3. În vechea organizare militară, locțiitor, ajutor de căpitan. – 4. Pădurar. – 5. În satele turcești, magistrat municipal, primar. – Var. chihaia, chihaie. Mr. chihăe, megl. chiaia. Tc. kahya, kehaya „majordom” (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 1123); cf. ngr. ϰεχαγιᾶς, bg. kechaja.

Intrare: chihăi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chihăi
  • chihăire
  • chihăit
  • chihăitu‑
  • chihăind
  • chihăindu‑
singular plural
  • chihăiește
  • chihăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chihăiesc
(să)
  • chihăiesc
  • chihăiam
  • chihăii
  • chihăisem
a II-a (tu)
  • chihăiești
(să)
  • chihăiești
  • chihăiai
  • chihăiși
  • chihăiseși
a III-a (el, ea)
  • chihăiește
(să)
  • chihăiască
  • chihăia
  • chihăi
  • chihăise
plural I (noi)
  • chihăim
(să)
  • chihăim
  • chihăiam
  • chihăirăm
  • chihăiserăm
  • chihăisem
a II-a (voi)
  • chihăiți
(să)
  • chihăiți
  • chihăiați
  • chihăirăți
  • chihăiserăți
  • chihăiseți
a III-a (ei, ele)
  • chihăiesc
(să)
  • chihăiască
  • chihăiau
  • chihăi
  • chihăiseră
chehăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chihui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chicăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chehaia
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chehaia
  • chehaiaua
plural
  • chehaiale
  • chehaialele
genitiv-dativ singular
  • chehaiale
  • chehaialei
plural
  • chehaiale
  • chehaialelor
vocativ singular
  • chehaia
plural
  • chehaialelor
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chehaie
  • chehaia
plural
  • chehăi
  • chehăile
genitiv-dativ singular
  • chehăi
  • chehăii
plural
  • chehăi
  • chehăilor
vocativ singular
  • chehaie
  • chehaio
plural
  • chehăilor
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chihaie
  • chihaia
plural
  • chihăi
  • chihăile
genitiv-dativ singular
  • chihăi
  • chihăii
plural
  • chihăi
  • chihăilor
vocativ singular
  • chihaie
  • chihaio
plural
  • chihăilor
chiaia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
chihaia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: chihaie
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chihaie
  • chihaia
plural
  • chihăi
  • chihăile
genitiv-dativ singular
  • chihăi
  • chihăii
plural
  • chihăi
  • chihăilor
vocativ singular
  • chihaie
  • chihaio
plural
  • chihăilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chihăi, chihăiescverb

regional
  • 1. tranzitiv A plictisi pe cineva cu vorbe insistente. DEX '09 DLRLC
    sinonime: plictisi
    • format_quote Chihăiam pe mama să se puie pe lîngă tata, ca doar m-a da și pe mine la catihet. CREANGĂ, A. 81. DLRLC
    • format_quote Lăutari sînt? – Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăiești de cap? CREANGĂ, P. 308. DLRLC
  • 2. intranzitiv A tuși sec. DEX '09 DEX '98
    sinonime: tuși
etimologie:

chehaia, chehaialesubstantiv feminin

  • 1. învechit regional Șef al pădurarilor. DEX '09 DEX '98
  • 2. învechit Slujbaș vamal; șef de poștă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Iordache Pruncu, chehaiaua, îmi adusese podorojna și iată-mă iar pe drum. GHICA, S. 246. DLRLC
  • 3. învechit Intendent al vizirului sau al unui pașă turc, însărcinat cu inspecția curții acestora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acest guvernor general pornește pe Cara-Mustafa, chehaiaua sa, cu un corp de 10000 de turci... să ocupe Bucureștii. GHICA, S.109. DLRLC
  • 4. învechit Reprezentant al domnilor români pe lângă Poarta Otomană. DEX '09 DLRLC
    sinonime: capuchehaia
etimologie:

chihaie, chihăisubstantiv feminin

  • 1. regional Moldova Șeful pădurarilor. DLRLC
    • format_quote Bade Ghiță, ce zici? ies godacii la ghindă de săneață? – Ies; cînd a zis chîhaia Bardă că le-a dat de urmă, apoi s-a sfîrșit. SADOVEANU, O. I 61. DLRLC
    • format_quote Intrară în umbra bolților, merseră multă vreme în tăcere – și poposiră la casa chihaiei, într-o poieniță. SADOVEANU, O. IV 484. DLRLC
    • format_quote Un oarecare chihaie de pădure, prin o explozie de praf... i s-a pîrlit obrazul. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Primarele comunei au fost silit să suspende din funcțiune pe chihaia pădurii. IONESCU, D. 443. DLRLC
  • 2. învechit Ostaș (în organizarea de altădată a armatei române). DLRLC
    sinonime: ostaș
    • format_quote Chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.