CHIHÁIE s. f. v. chehaia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIHÁIE, chihăi, s. m. 1. (Reg.) Șeful pădurarilor. 2. (Înv.) Ostaș. – Tc. kehaya.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Încadrarea ca s. m. nu pare corectă (chiar dacă se referă la un bărbat). Atât varianta chehaia, cât și indicațiile din alte surse pledează pentru o încadrare ca s. f. - gall

cheháĭ și (maĭ noŭ) chiháĭ m., și chehaĭá și (maĭ noŭ) chihaĭá f., pl. ĭele (turc. kehaya și kĭaĭa, d. pers. kethuda, stăpînu caseĭ [ket, casă, și huda, stăpîn]. Vechĭ. Intendentu unuĭ vizir saŭ al unuĭ pașă. Capuchehaĭ. Ceauș, șef peste zece soldațĭ (Bălc. Chehaĭa-beĭ, al doilea comandant al ĭenicerilor. Comandantu general al oștiĭ turceștĭ pornite contra zavergiilor la 1821. Azĭ. Mold. Chiháĭe (f., ca slugă, pl. ăĭ). Șef de pădurarĭ. Pin [!] Pt. și cheĭá (f.), intendent la vie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

chiháĭ m., chiháĭe și chihaĭá f., V. chehaĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink