CHIFTÍ, pers. 3 chiftește, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A ieși la suprafață (din pământ) în urma unei apăsări (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. ♦ (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafață. – Formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CHIFTÍ ~ésc intranz. 1) (despre lichide) A ieși la suprafață la o apăsare ușoară. 2) (despre obiecte, alimente îmbibate cu lichid) A elimina lichid sub acțiunea unei presiuni mici. /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIFTÍ, chiftesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A ieși (din pământ) în urma unei presiuni (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. 2. (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafața fierturii. – Onomatopee.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIFTÍ vb. v. musti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chiftí (-tesc, -ít), vb. – 1. A ieși la suprafață, a se ivi apa dintr-un pămînt excesiv de umed. – 2. A fierbe. Creație expresivă (DAR). Cihac, II, 258 încearcă să o explice prin piști. – Der. chifteală, s. f. (zgomotul mersului pe pămînt mlăștinos).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chiftí vb., ind. prez. 3 sg. chiftéște, imperf. 3 sg. chifteá; conj. prez. 3 sg. și pl. chifteáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chiftésc v. intr. V. piftesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink