opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chiftire sf [At: CV, 1951, nr. 6, 28 / Pl: ~ri / E: chifti] (Reg) Loc puțin adâncit în prisacă, de unde beau albinele apă.

CHIFTI, pers. 3 chiftește, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A ieși la suprafață (din pământ) în urma unei apăsări (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. ♦ (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafață. – Formație onomatopeică.

CHIFTI, pers. 3 chiftește, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A ieși la suprafață (din pământ) în urma unei apăsări (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. ♦ (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafață. – Formație onomatopeică.

chifti vi [At: I. IONESCU, C. 191 / Pzi: 3 ~tește / E: fo cf chifui, chisti] (Mol) 1 (D. lichide) A produce sunetul caracteristic când se fierbe ceva. 2 (D. apă) A face bășici. 3 (D. lichide) A da pe afară. 4 (D. lichide) A fierbe. 5 (D. lichide) A țâșni. 6 (D. lichide) A împroșca. 7 (D. apă sau noroi) A fleșcăi. 8 (D. lichide) A fâsâi. 9 (D. lichidul dintr-un butoi) A se scurge încet și continuu printre doage. 10 (D. o bubă) A supura. 11 (Pan) A bufni în râs.

pifti[1] v vz chifti

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

CHIFTI, chiftesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, mai ales despre apă) A ieși din locul unde se află (de obicei din pămînt) sub o (ușoară) presiune. Cînd unealta pătrundea mai adînc [în pămîntul nisipos] chiftea apa din el. PAS, L. I 164. ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid; urmat de determinări) A elimina (la o ușoară apăsare) puțin lichid; a musti. Mergeau șchiopătînd, abia tîrîndu-și bocancii chiftind de glod. CAMILAR, N. I 10 Snopi de strujeni chiftind de o sevă putredă. CAMILAR, N. II 262. 2. (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafața fierturii. Amestecul... numit balmoș se fierbe și se mestecă pînă ce chiftește... untul pe deasupra. ȘEZ. VII 115.

CHIFTI, chiftesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A ieși (din pămînt) în urma unei presiuni (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. 2. (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafața fierturii. – Onomatopee.

A CHIFTI ~esc intranz. 1) (despre lichide) A ieși la suprafață la o apăsare ușoară. 2) (despre obiecte, alimente îmbibate cu lichid) A elimina lichid sub acțiunea unei presiuni mici. /Onomat.

chiftésc v. intr. V. piftesc.

piftésc v. intr. (var. din piștesc). Vest. Se zice despre pămîntu mlăștinos cînd, călcînd în el, ĭese apă orĭ despre o bubă plină de puroĭ saŭ de sînge: pămîntu piftește de apă. (În Univ. 21 Iul. 1928; I, 4: spuma piftind de impuritățĭ). – În est chiftesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chifti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. chiftește, imperf. 3 pl. chifteau; conj. prez. 3 să chiftească

chifti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. chiftește, imperf. 3 sg. chiftea; conj. prez. 3 să chiftească

chifti vb., ind. prez. 3 sg. chiftește, imperf. 3 sg. chiftea; conj. prez. 3 sg. și pl. chiftească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHIFTI vb. v. musti.

chifti vb. v. MUSTI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chifti (-tesc, -it), vb. – 1. A ieși la suprafață, a se ivi apa dintr-un pămînt excesiv de umed. – 2. A fierbe. Creație expresivă (DAR). Cihac, II, 258 încearcă să o explice prin piști. – Der. chifteală, s. f. (zgomotul mersului pe pămînt mlăștinos).

Intrare: chiftire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiftire
  • chiftirea
plural
  • chiftiri
  • chiftirile
genitiv-dativ singular
  • chiftiri
  • chiftirii
plural
  • chiftiri
  • chiftirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: chifti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chifti
  • chiftire
  • chiftit
  • chiftitu‑
  • chiftind
  • chiftindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • chiftește
 (să)
  • chiftească
  • chiftea
  • chifti
  • chiftise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • chiftesc
 (să)
  • chiftească
  • chifteau
  • chiftiră
  • chiftiseră
pifti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chiftiverb

  • 1. (Despre lichide) A ieși la suprafață (din pământ) în urma unei apăsări (ușoare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd unealta pătrundea mai adînc [în pământul nisipos] chiftea apa din el. PAS, L. I 164. DLRLC
    • 1.1. (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: musti
      • format_quote Mergeau șchiopătînd, abia tîrîndu-și bocancii chiftind de glod. CAMILAR, N. I 10. DLRLC
      • format_quote Snopi de strujeni chiftind de o sevă putredă. CAMILAR, N. II 262. DLRLC
    • 1.2. (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Amestecul... numit balmoș se fierbe și se mestecă pînă ce chiftește... untul pe deasupra. ȘEZ. VII 115. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.