CHIFTEA, chiftele, s. f. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată, ceapă, ouă, verdețuri și condimente, care se prăjește în grăsime. [Var.: cheftea s. f.] – Din tc. köfte.

chiftea sf [At: H IX, 365 / V: chef~, chiof~, chiuf~, cuf~ / Pl: ~de / E: tc köfte] 1 Preparat culinar făcut din carne tocată și prăjită în ulei. 2 (Pop; îe) De la ~ele la izmene Se spune despre cineva care istorisește faptele fără nici o legătură între ele.

CHIFTEA, chiftele, s. f. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală făcut din carne tocată și prăjită în grăsime. [Var.: cheftea s. f.] – Din tc. köfte.

CHIFTEA, chiftele, s. f. Turtă mică făcută din carne tocată și prăjită în tigaie. Chiftele cu sos. – Variantă: cheftea (CARAGIALE, O. VII 286) s. f.

CHIFTEA, chiftele, s. f. Turtă mică făcută din carne tocată și prăjită în grăsime. [Var.: cheftea s. f.] – Tc. köfte.

CHIFTEA ~ele f. Preparat culinar de formă rotundă, făcut din carne tocată și prăjit în grăsime. [G.-D. chiftelei; Sil. chif-tea] /<turc. köfte

chifteà f. cocoloș de carne tocată: chiftele cu sos. [Turc. KÜFTÈ].

chifteá, chefteá și chĭofteá f., pl. ele (turc. [d. pers.] köfte, pop. küfte). Turtișoară de carne tocată prăjită în unt (numită în Mold. și pîrjoală). Cînd aceste turte îs micĭ și puse în sos se numesc chiftele marinate. – În Munt. piftea, vulgarizm de răŭ gust. V. perișoară.

cheftea sf vz chiftea

chifti vi [At: I. IONESCU, C. 191 / Pzi: 3 ~tește / E: fo cf chifui, chisti] (Mol) 1 (D. lichide) A produce sunetul caracteristic când se fierbe ceva. 2 (D. apă) A face bășici. 3 (D. lichide) A da pe afară. 4 (D. lichide) A fierbe. 5 (D. lichide) A țâșni. 6 (D. lichide) A împroșca. 7 (D. apă sau noroi) A fleșcăi. 8 (D. lichide) A fâsâi. 9 (D. lichidul dintr-un butoi) A se scurge încet și continuu printre doage. 10 (D. o bubă) A supura. 11 (Pan) A bufni în râs.

chioftea sf vz chiftea

chiuftea sf vz chiftea

cuftea sf vz chiftea

piftea^[1] sf vz chiftea

pifti^[1] v vz chifti

CHIFTI, chiftesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, mai ales despre apă) A ieși din locul unde se află (de obicei din pămînt) sub o (ușoară) presiune. Cînd unealta pătrundea mai adînc [în pămîntul nisipos] chiftea apa din el. PAS, L. I 164. ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid; urmat de determinări) A elimina (la o ușoară apăsare) puțin lichid; a musti. Mergeau șchiopătînd, abia tîrîndu-și bocancii chiftind de glod. CAMILAR, N. I 10 Snopi de strujeni chiftind de o sevă putredă. CAMILAR, N. II 262. 2. (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafața fierturii. Amestecul... numit balmoș se fierbe și se mestecă pînă ce chiftește... untul pe deasupra. ȘEZ. VII 115.

CHIFTI, chiftesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide) A ieși (din pămînt) în urma unei presiuni (ușoare). ♦ (Despre obiecte îmbibate cu lichid) A elimina lichid în urma unei apăsări (ușoare); a musti. 2. (Despre partea lichidă a unor alimente expuse la foc) A ieși la suprafața fierturii. – Onomatopee.

A CHIFTI ~esc intranz. 1) (despre lichide) A ieși la suprafață la o apăsare ușoară. 2) (despre obiecte, alimente îmbibate cu lichid) A elimina lichid sub acțiunea unei presiuni mici. /Onomat.

chefteá, V. chiftea.

chiftésc v. intr. V. piftesc.

chĭofteá, V. chiftea.

pifteá, V. chiftea.

piftésc v. intr. (var. din piștesc). Vest. Se zice despre pămîntu mlăștinos cînd, călcînd în el, ĭese apă orĭ despre o bubă plină de puroĭ saŭ de sînge: pămîntu piftește de apă. (În Univ. 21 Iul. 1928; I, 4: spuma piftind de impuritățĭ). – În est chiftesc.

chiftea s. f., art. chifteaua, g.-d. art. chiftelei; pl. chiftele

chiftea s. f., art. chifteaua, g.-d. art. chiftelei; pl. chiftele, art. chiftelele

chiftea s. f., art. chifteaua, g.-d. art. chiftelei; pl. chiftele

chiftea

chiftea, -tele.

chifti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. chiftește, imperf. 3 pl. chifteau; conj. prez. 3 să chiftească

chifti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. chiftește, imperf. 3 sg. chiftea; conj. prez. 3 să chiftească

chifti vb., ind. prez. 3 sg. chiftește, imperf. 3 sg. chiftea; conj. prez. 3 sg. și pl. chiftească

CHIFTEA s. (pop.) pârjoală. (O ~ din carne de porc.)

CHIFTEA s. (Mold. și Bucov.) pîrjoală. (O ~ din carne de porc.)

CHIFTI vb. v. musti.

chifti vb. v. MUSTI.

chiftea (chiftele), s. f. – Preparat culinar de formă rotundă din carne tocată și prăjită. – Var. cheftea, chioftea, piftea. Mr. chifte, megl. chiófti. Tc. köfte (Miklosich, Türk. Elem., II, 113; Șeineanu, II, 110; Lokotsch 1226; Ronzevalle 151); cf. ngr. ϰεφτές, ϰιοφτές, bg. kjofté, sb. ćufteta.

chifti (-tesc, -it), vb. – 1. A ieși la suprafață, a se ivi apa dintr-un pămînt excesiv de umed. – 2. A fierbe. Creație expresivă (DAR). Cihac, II, 258 încearcă să o explice prin piști. – Der. chifteală, s. f. (zgomotul mersului pe pămînt mlăștinos).

CHIFTEA, chiftele, s.f. Preparat culinar sub formă de buletă din carne tocată, mai mult sau mai puțin aplatizată, prăjită în grăsime. Chiftelele foarte mici se numesc îndeobște chifteluțe, iar cele mari, ca niște turte lunguiețe, pârjoale.

chiftea, chiftele s. f. 1. (adol.) o mie de lei 2. prostituată