opțiuni
  • info

11 definiții pentru chicoteală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHICOTEALĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (zgomotoasă) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală.

chicoteală sf [At: COSTINESCU / V: (reg) cic~, ~iho~ / Pl: ~eli / E: chicoti + -eală] Râs cu chicote (1).

CHICOTEALĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată) de râs; chicotit. – Chicoti + suf. -eală.

CHICOTEALĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire de rîs zgomotos.

CHICOTEALĂ, chicoteli, s. f. Faptul de a chicoti; izbucnire (înfundată și zgomotoasă) de rîs.

chihoteală sf vz chicoteală

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chicoteală s. f., g.-d. art. chicotelii; pl. chicoteli

chicoteală s. f., g.-d. art. chicotelii; pl. chicoteli

chicoteală s. f., g.-d. art. chicotelii; pl. chicoteli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHICOTEALĂ s. chicot, chicotire, chicotit, (Mold.) încot, (înv.) clic. (Ce-i ~ asta?)

CHICOTEALĂ s. chicot, chicotire, chicotit, (Mold.) încot, (înv.) clic. (Ce-i ~ asta?)

Intrare: chicoteală
chicoteală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chicoteală
  • chicoteala
plural
  • chicoteli
  • chicotelile
genitiv-dativ singular
  • chicoteli
  • chicotelii
plural
  • chicoteli
  • chicotelilor
vocativ singular —
plural —
chihoteală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chicoteală, chicotelisubstantiv feminin

etimologie:
  • Chicoti + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.