căutare avansată
13 definiții pentru „chibzui”   conjugări

CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A reflecta asupra unei sitoați cumpănind toate eventoalitățile; a se gândi, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a loa o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva l-a cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „ași imagina”.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A judeca o sitoație cumpănind toate eventoalitățile; a se gândi, a reflecta, a medita. ♦ Refl. recipr. A se sfătui unul cu altul înainte de a loa o hotărâre. ♦ Tranz. A pune ceva l-a cale; a plănui. – Din magh. képezni „a forma”. Cf. magh. képzelni „ași imagina”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

chibzuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 să chibzuiáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIBZUÍ vb. 1. a cugeta, a gândi, a judeca, a medita, a raționa, a reflecta, (înv.) a meditarisi, a mândri, a rezona, a semui. (Vrea să ~ în liniște.) 2. a (se) gândi, a judeca, a socoti, (înv. și reg.) a sămălui, (fig.) a cântări, a cumpăni, a drămui. (Să ~ cum e mai bine.) 3. a delibera, a dezbate, a discuta, (livr.) a pertracta. (Să stăm și să ~ cu atenție ce să facem.) 4. v. considera. 5. (fig.) a cumpăni, a măsura. (Își ~ cuvintele.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIBZUÍ vb. v. bănui, consulta, crede, ghici, gândi, imagina, închipui, întrezări, plănui, presupune, prevedea, proiecta, sfătui, socoti, ști, visa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A CHIBZUÍ ~iésc 1. tranz. 1) (acțiuni, sitoați etc.) A judeca luând în considerare eventoalele posibilități; a cumpăni; a cântări. 2) (acțiuni) A prevedea din timp, elaborând un plan; a planifica. 2. intranz. 1) A gândi adânc; a cugeta; a medita; a reflecta. 2) A sta pe gânduri. /<ung. képezni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CHIBZUÍ mă ~iésc intranz. A se consulta (unul cu altul), pentru a loa o decizie. /<ung. képezni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A judeca cumpănind toate eventoalitățile; a se gândi, a reflecta, a medita. ♦ Refl. (Rar) A se îngriji de... 2. Tranz. A pune ceva l-a cale, a plănui. ♦ Refl. A se sfătui unul cu altul. 3. Tranz. (Reg.) Ași închipui, a presupune, a bănui. – Magh. képezni „a forma”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHIBZUÍ, chibzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A judeca cumpănind toate eventoalitățile, a socoti, a se gîndi, a reflecta, a medita. A chibzuit că tu ești mai cuminte decît băiatul lui. PAS, Z. I 165. Arendașul chibzui că l-a despăr­țire trebuie să ști cu cine ai călătorit. REBREANU, R. I 14. ◊ Absol. Uni sau învoit, alți au mai chibzuit, cum ia minat mintea și simțirea pe fiecare! REBREANU, R. II 12. Leau făgăduit că va chibzui... va loa măsuri... dar nu leau zis nimic hotărîtor. ALECSANDRI, T. 1429. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «l-a » s-au «asupra») Chibzuiește l-a cele ce țiam spus. A loat o hotărîre fără să chibzuiască asupra urmă­rilor ei.Refl. (Rar) A se gîndi l-a..., a se îngriji de..., a avea grijă. El, care era deprins a gîndi l-a ficăsa, acum cu atît mai mult trebuia să se' chibzuiască de soarta ei. SLAVICI, N. II 25. 2. A pune ceva l-a cale, a plănui. Și tot șuvoiul a minat Balaurul, cu care chibzuisem să mă bat. BENIUC, V. 20. Orice fac, ce chibzuiesc, El desface și preschimbă. DAVILA, V. V. 69. Aceștia chibzuiau cu ce moarte săl omoare. ISPIRESCU, L. 142. Așa am chibzuit treaba cu bărbatumeu. ALECSANDRI, T. I 176. ◊ Refl. A se sfătui unul cu altul, a loa împreună o hotărîre. Amîndoi se chibzuiră k să facă o primire frumoasă, k unui părinte bun ce le era. ISPIRESCU, L. 277. Boieri țări... să chib­zuiră a trămite o deputațiune. ODOBESCU, S. I 265. Așa se mai chibzuiră Și se găsiră Alți vînători, Mai cunoscă­tori, Și ziseră căi urmă de căprioară. TEODORESCU, P.P. 174. 3. (Regional) Ași da cu socoteala, ași închipui, a presupune, a bănui. (Atestat în forma chipzui) De acolo știau merge acasă și' pe nimerite, că oameni începuseră a aprinde luminile și chipzuiau ei unde trage casa lor. RETEGANUL, P. I 44.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chibzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chibzuiésc, imperf. 3 sg. chibzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chibzuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chibzuí (-uésc, chibzuít), vb.1. A presupune, a face supoziți. – 2. A reflecta, a medita, a gîndi. – 3. A delibera, a schimba impresi. – 4. A dispune, a organiza, a plănui. Mag. képezni „a forma, a alcătui” (DAR). Miklosich, Fremdw., 97, se gîndea l-a mag. kobzoni, de unde rut. kobzovati. Berneker 498 pleacă de l-a mag. képzelni, cf. rut. kebzuvaty, slov. kebzovati.Der. chibz, s. n. (preocupare; supoziție, calcul); chibzuială (var. chibzuință), s. f. (reflecție, supoziție; deliberare; conciliabul, opinie); nechibzuit, adj. (nesocotit, aiurit); chibzuitor, adj. (prudent, prevăzător).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chibzuì v. a reflecta, a delibera, a decide: omul chibzuește și Dumnezeu hotărește. [Ung. KÉPZELNI, a închipui].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chibzuĭésc v. tr. (ung. képezní, ațĭ închipui, d. kép (chip). Mă gîndesc, calculez, socotesc. V. tr. Ațĭ chibzui vĭața, a țĭo orîndui, ațĭ croi cariera. V. refl. Mă gîndesc, socotesc, calculez. A te chibzui cu cineva, a te sfătui, a socoti împreună cu el.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink