CHEZĂȘUÍRE, chezășuiri, s. f. Acțiunea de a chezășui și rezultatul ei; garantare. – V. chezășui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEZĂȘUÍRE, chezășuiri, s. f. Acțiunea de a chezășui și rezultatul ei; garantare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEZĂȘUÍRE s. v. asigurare, garantare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chezășuíre s. f., g.-d. art. chezășuírii; pl. chezășuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Chezaș + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CHEZĂȘUÍ ~iésc tranz. înv. 1) A asigura în calitate de chezaș; a garanta. 2) A asigura printr-o chezășie. /chezaș + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEZĂȘUÍ, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Din chezaș.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHEZĂȘUÍ vb. v. garanta, gira, răspunde.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chezășuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiésc, imperf. 3 sg. chezășuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. chezășuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chezășuĭésc v. tr. și intr. (ung. kezesítni, id.). Garantez. – În est și chezășluĭesc și închez- (ung. kezeselni).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink