chezășuire sf [At: GORJAN, H. I, 154/13 / Pl: ~ri / E: chezășui] Garanție.

CHEZĂȘUIRE, chezășuiri, s. f. Acțiunea de a chezășui și rezultatul ei; garantare, asigurare (a unui drept). Datoria lui Mihai ar fi fost de a da romînilor libertate din iobăgie și proprietate de pămînt spre chezăuirea acelei libertăți. BĂLCESCU, O. II 263.

CHEZĂȘUIRE, chezășuiri, s. f. Acțiunea de a chezășui și rezultatul ei; garantare.

chezășui [At: NEGRUZZI, S. II, 320/10 / V: ~zeș~, chiz~ / Pzi: ~esc / E: chezaș] (Îvp) 1-2 vti A garanta. 3 vi A răspunde (pentru ceva sau cineva). 4 vt A apăra o persoană sau un lucru. 5 vr (Construit cu dativul sau, înv, cu pp cu) A se obliga.

chezeșui v vz chezășui

† CHEZĂȘLUI, CHIZEȘLUI = CHEZĂȘUI.

CHEZĂȘUI (-uesc) I. vb. refl. ⚚ ⚖️ A se pune chezaș, a da chezășie, a garanta, a-și lua răspunderea unei datorii făcute de altul: cine se chezășuește pentru o datorie, de nu va plăti datornicul... însuși el să plătească (LEG.-CAR.). II. vb. tr. și intr. A garanta: lumina stelelor... unită cu lumina candelelor... chezășuiau seninătatea nopții (BOL.); cine chezășuește pentru acele ajutoare ce se făgăduesc? (BĂLC.).

‡ ÎNCHEZĂȘ(L)UI = CHEZĂȘUI.

CHEZĂȘUI, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit, astăzi numai fig.) A garanta (material sau moral) pentru cineva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru, a lua asupră-și răspunderea pentru efectuarea lui. E o creștere morală și intelectuală care să chezășuiască onesta și sincera aplicare și observare a acelor legi. ODOBESCU, S. III 325.

CHEZĂȘUI, chezășuiesc, vb. IV. Tranz. (Astăzi fig.) A garanta pentru cineva sau ceva; a constitui o garanție pentru înfăptuirea unui lucru. – Din chezaș.

A CHEZĂȘUI ~iesc tranz. înv. 1) A asigura în calitate de chezaș; a garanta. 2) A asigura printr-o chezășie. /chezaș + suf. ~ui

chezășuì v. a garanta, a răspunde de.

chezășuĭésc v. tr. și intr. (ung. kezesítni, id.). Garantez. – În est și chezășluĭesc și închez- (ung. kezeselni).

chezășuire s. f., g.-d. art. chezășuirii; pl. chezășuiri

chezășuire s. f., g.-d. art. chezășuirii; pl. chezășuiri

chezășuire s. f., g.-d. art. chezășuirii; pl. chezășuiri

chezășui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiesc, 3 sg. chezășuiește, imperf. 1 chezășuiam; conj. prez. 1 sg. să chezășuiesc, 3 să chezășuiască

chezășui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiesc, imperf. 3 sg. chezășuia; conj. prez. 3 să chezășuiască

chezășui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiesc, imperf. 3 sg. chezășuia; conj. prez. 3 sg. și pl. chezășuiască

chezășui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chezășuiesc, conj. chezășuiască)

chezășuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

CHEZĂȘUIRE s. v. asigurare, garantare.

chezășuire s. v. ASIGURARE. GARANTARE.

CHEZĂȘUI vb. v. garanta, gira, răspunde.

chezășui vb. v. GARANTA. GIRA. RĂSPUNDE.