CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. Organ polițienesc în trecut, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Din lat. quaestura, fr. questure.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHESTÚRĂ s.f. 1. Demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. Organ polițienesc în regimul trecut, superior unui comisariat, care funcționa numai în orașele mari. ♦ Local unde era instalat acest organ. [< lat. quaestura, cf. fr. questure].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CHESTÚRĂ s. f. 1. demnitatea și funcția de chestor în vechea Romă. 2. organ polițienesc superior unui comisariat. ◊ local, sediu al acestui organ. (< fr. questure, lat. quaestura)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CHESTÚRĂ, chesturi, s. f. Organ polițienesc în regimul trecut, imediat superior unui comisariat. ♦ Local în care era instalat acest serviciu. – Lat. lit. quaestura (fr. questure).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

chestúră s. f., g.-d. art. chestúrii; pl. chestúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*chestúră f., pl. ĭ (lat. quaestura, d. quáerere, a ancheta. V. cer 3). Funcțiunea de chestor. Biurou [!] chestorilor uneĭ adunărĭ. Localu polițiiĭ orĭ al prefecturiĭ de poliție (de la 1925 în coace [!]).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink