CHÉSTOR, chestori, s. m. (În trecut) Șeful unei chesturi. – Din lat. quaestor, fr. questeur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHÉSTOR s.m. 1. (Ist.) Magistrat roman care deținea diferite funcții financiare. 2. (Liv.) Funcție administrativă în parlamentele unor țări. 3. Șeful unei chesturi de poliție. [< lat. quaestor, cf. fr. questeur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CHÉSTOR s. m. 1. magistrat roman care în perioada regalității îndeplinea funcția de judecător, iar în cea a republicii deținea funcții financiare. 2. șeful unei chesturi de poliție. 3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administrație și securitate. (< fr. questeur, lat. quaestor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CHÉSTOR, chestori, s. m. Șeful unei chesturi. – Lat. lit. quaestor (fr. questeur).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

chéstor (chéstori), s. m. – Șeful unei chesturi. Fr. questeur. – Der. chestură, s. f. (organ polițienesc).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chéstor s. m., pl. chéstori
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*chéstor și (rar) -ór m. (lat. quáestor, gen. -óris, din quaesitor, anchetator, inchizitor, judecător de instrucțiune, d. quáerere, quaesitum, a cerceta, a întreba. V. cer 3). Funcționar care, la Romanĭ, era însărcinat maĭ ales cu finanțele. Azĭ, în adunările legislative, membru care supraveghează și conduce întrebuințarea fondurilor. Șef de poliție, polițaĭ saŭ prefect de poliție (titlu dat după 1925).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink