cherestegerie sf [At: TDRG / V: (Mol) ~stigi~, he~, hi~ / Pl: ~ii / E: cherestegiu + -(ă)rie] 1 Curte mare unde se ține cherestea (1). 2 Depozit de cherestea (1). 3 Comerț cu cherestea (1).

CHERESTEGERIE, cherestegerii, s. f. (Rar) Depozit mare de cherestea; comerț cu cherestea. – Variante: cherestigirie (CARAGIALE, O. I 65), cherestegie (IBRĂILEANU, S. 41) s. f.

CHERESTEGERIE, cherestegerii, s. f. (Rar) Depozit mare de cherestea; comerț cu cherestea. [Var.: cherestigirie s. f.] – Din cherestegiu + suf. -ărie.

CHERESTEGERIE ~i f. 1) Depozit de cherestea. 2) Comerț cu cherestea. [Art. cherestegeria; G.-D. cherestegeriei; Sil. -ri-e] /cherestegiu + suf. ~ărie

cherestegeríe f. (d. cherestegiŭ). Locu unde se vînd lemne de construcțiune. Negustoria cherestegiuluĭ. – Și chiristig-.

cherestegie sf [At: DICȚ. / Pl: ~ii / E: cherestegiu + -ie] Cherestegerie (1).

cherestigirie sf vz cherestegerie

chiristigerie sf vz cherestegerie

CHERESTEGIE s. f. v. cherestegerie.

cherestegie f. curte mare unde se ține sau se vinde cherestea.

cherestegerie (înv.) s. f., art. cherestegeria, g.-d. art. cherestegeriei; (depozite) pl. cherestegerii, art. cherestegeriile (desp. -ri-i-)

cherestegerie (rar) s. f., art. cherestegeria, g.-d. art. cherestegeriei; (depozite) pl. cherestegerii, art. cherestegeriile

cherestegerie s. f., art. cherestegeria, g.-d. art. cherestegeriei; pl. cherestegerii, art. cherestegeriile

cherestegie s.f. (înv.) curte mare unde se ține sau se vinde cheresteaua.