CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Care s-a îmbătat (ușor); amețit. – V. chercheli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHERCHELÍT, -Ă, chercheliți, -te, adj. (Fam.) Ușor amețit de băutură; afumat. – V. chercheli.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHERCHELÍT adj. v. beat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se îmbăta (ușor); a se ameți. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CHERCHELÍ ~ésc tranz. pop. A face să se cherchelească; a ameți; a afuma; a aghesmui. /cf. ung. kérkedni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CHERCHELÍ mă ~ésc intranz. pop. A se îmbăta ușor; a se ameți; a se afuma; a se aghesmui. /cf. ung. kérkedni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CHERCHELÍ, cherchelesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se ameți ușor de băutură; a se afuma. – Comp. magh. kérkedni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHERCHELÍ vb. v. îmbăta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cherchelí (-lésc, -ít), vb. – A fi amețit, a se îmbăta ușor. – Var. chirchi(u)li, cherchezi, chiurlui. Creație expresivă (cf. Graur, BL, IV, 91 și 97). S-au propus mai multe etimoane neconvingătoare: din mag. kérkedni „a presupune”, după Scriban, Arhiva, 1912; de la cherc și pili, după DAR; din mag. korhely „neisprăvit, coate-goale”, după Drăganu, Dacor, VI, 269. Ultima var. nu este clară; după cum nu este nici intenția primară a creației expresive. Este posibil să fie cuvînt din aceeași familie cu chercheriță, s. f. (păduche de oi, Melophagus ovinus; tăun, Hippobosca equina), cu var. chercheriță, chi(r)chi(ri)ță (după Conev 52 și Scriban, acest cuvînt derivă din bg. kekerica „broască,” ce pare tot un cuvînt expresiv). Dacă nu greșim în privința acestei ipoteze, imaginea de bază trebuie să fie cea a unui mers șovăielnic sau poticnit, ca cel al bețivului și cum pare a fi cel al unui crustaceu. După Giuglea, Contributions, 10, chercheriță provine din gr. ϰίϰι „ricin”, cu suf. -iță.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cherchelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cherchelésc, imperf. 3 sg. chercheleá; conj. prez. 3 sg. și pl. chercheleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cherchelésc (mă) v. refl. (cp. cu ung. kérkedni, kérködni, kérkelni, a se fuduli, și cu ngr. hirkilízo, cînt cucurigu). Fam. Mă amețesc, mă cam îmbăt. – Și chirchilesc, în nord și chĭurchĭulesc, în sud și chĭurchĭuluĭesc. V. pilesc 2 și călesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink