2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHENĂRUIRE, chenăruiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a chenărui și rezultatul ei. – V. chenărui.

CHENĂRUIRE, chenăruiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a chenărui și rezultatul ei. – V. chenărui.

chenăruire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: chenărui] (Nob) Împrejmuire cu chenar Si: chenăruit1.

CHENĂRUI, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui.

CHENĂRUI, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A încadra într-un chenar. – Chenar + suf. -ui.

chenărui vt [At: DA / V: chin~ / Pzi: ~esc / E: chenar + -ui] (Rar) A împrejmui cu un chenar (2).

CHENĂRUI, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A împrejmui cu chenar. Suflecară mînecile chenăruite în stacojiu. DELAVRANCEA, S. 46. – Variantă: chinărui (DELAVRANCEA, S. 121) vb. IV.

CHENĂRUI, chenăruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A împrejmui cu chenar. [Var.: chinărui vb. IV] – Din chenar.

CHINĂRUI vb. IV. v. chenărui.

A CHENĂRUI ~iesc tranz. (obiecte) A prevedea cu un chenar. /chenar + suf. ~ui

chenăruĭésc v. tr. (d. chenar). Rar. Pun chenar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chenăruire s. f. (sil. -ru-i-), pl. chenăruiri

chenărui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiesc, 3 sg. chenăruiește, imperf. 1 chenăruiam; conj. prez. 1 sg. să chenăruiesc, 3 să chenăruiască

chenărui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiesc, imperf. 3 sg. chenăruia; conj. prez. 3 să chenăruiască

chenărui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. chenăruiesc, imperf. 3 sg. chenăruia; conj. prez. 3 sg. și pl. chenăruiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CHENĂRUI vb. a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)

CHENĂRUI vb. a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)

Intrare: chenăruire
chenăruire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chenăruire
  • chenăruirea
plural
  • chenăruiri
  • chenăruirile
genitiv-dativ singular
  • chenăruiri
  • chenăruirii
plural
  • chenăruiri
  • chenăruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: chenărui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chenărui
  • chenăruire
  • chenăruit
  • chenăruitu‑
  • chenăruind
  • chenăruindu‑
singular plural
  • chenăruiește
  • chenăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chenăruiesc
(să)
  • chenăruiesc
  • chenăruiam
  • chenăruii
  • chenăruisem
a II-a (tu)
  • chenăruiești
(să)
  • chenăruiești
  • chenăruiai
  • chenăruiși
  • chenăruiseși
a III-a (el, ea)
  • chenăruiește
(să)
  • chenăruiască
  • chenăruia
  • chenărui
  • chenăruise
plural I (noi)
  • chenăruim
(să)
  • chenăruim
  • chenăruiam
  • chenăruirăm
  • chenăruiserăm
  • chenăruisem
a II-a (voi)
  • chenăruiți
(să)
  • chenăruiți
  • chenăruiați
  • chenăruirăți
  • chenăruiserăți
  • chenăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • chenăruiesc
(să)
  • chenăruiască
  • chenăruiau
  • chenărui
  • chenăruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chinărui
  • chinăruire
  • chinăruit
  • chinăruitu‑
  • chinăruind
  • chinăruindu‑
singular plural
  • chinăruiește
  • chinăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chinăruiesc
(să)
  • chinăruiesc
  • chinăruiam
  • chinăruii
  • chinăruisem
a II-a (tu)
  • chinăruiești
(să)
  • chinăruiești
  • chinăruiai
  • chinăruiși
  • chinăruiseși
a III-a (el, ea)
  • chinăruiește
(să)
  • chinăruiască
  • chinăruia
  • chinărui
  • chinăruise
plural I (noi)
  • chinăruim
(să)
  • chinăruim
  • chinăruiam
  • chinăruirăm
  • chinăruiserăm
  • chinăruisem
a II-a (voi)
  • chinăruiți
(să)
  • chinăruiți
  • chinăruiați
  • chinăruirăți
  • chinăruiserăți
  • chinăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • chinăruiesc
(să)
  • chinăruiască
  • chinăruiau
  • chinărui
  • chinăruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chenăruire, chenăruirisubstantiv feminin

  • 1. rar Acțiunea de a chenărui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi chenărui DEX '98 DEX '09

chenărui, chenăruiescverb

  • 1. rar A încadra într-un chenar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Suflecară mînecile chenăruite în stacojiu. DELAVRANCEA, S. 46. DLRLC
etimologie:
  • Chenar + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.