CHÉLNĂ s. f. v. chilnă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CHÉLNĂ s. f. v. chilnă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CHÉLNĂ s. v. chichiță, codârlă, fund.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chélnă (chélne), s. f. – 1. Lădița trăsurii. – 2. Partea de dinapoi a unor trăsuri. – Var. chilnă. Pol. kielnia (wozowa) „lădița trăsurii” (Cihac, II, 49). Circulă aproape numai în Mold.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chélnă v. chilnă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

chélnă și chílnă f., pl. e (rut. kélnĕa, pol. kielnia, ceh. kelna, d. germ. kelle, cancĭog, chelnă). Lada din partea anterioară a căruțeĭ, în care-s diferite unelte și servește și drept scaun: cărăușu e așezat turcește în chilnă (Sov. 135). Încăperea căruțeĭ orĭ caruluĭ (și decĭ și partea din apoĭ [!], codirla, corlata). V. chichiță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink