9 definiții pentru chelicer

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CHELICER, chelicere, s. n. Fiecare dintre cele două apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. – Din fr. chélicère.

CHELICER, chelicere, s. n. Fiecare dintre cele două apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. – Din fr. chélicère.

chelicer sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr chélicère] Fiecare din cele două apendice ale arahnidelor cu care prind prada.

CHELICER s. n. fiecare dintre cele două apendice cefalice la arahnide, organe de atac și de apărare, provenind din modificarea primei perechi de maxile. (< fr. chélicère)

CHELICER ~e n. Apendice al arahnidelor cu care prind hrana. /<fr. chélicère

CHELICERE s.n.pl. (Zool.) Apendice cefalic la arahnide, care formează o pereche de dinți, uneori veninoși (la păianjeni). [Sg. chelicer. / < fr. chélicères].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

chelicer s. n., pl. chelicere

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CHELI- „gheare, clești”. ◊ L. chelae „foarfecele racului” > L. sav. cheli-, fr. chéli-, engl. id. > rom. cheli-.~cer (v. -cer1), s. n., fiecare dintre cele două apendice cefalice în formă de clește ale arahnidelor; ~fer (v. -fer), adj., s. m., 1. adj., Care este înzestrat cu gheare sau cu clești. 2. s. m., Specie de arahnid mic, lipsit de postabdomen și de glanda veninoasă; ~form (v. -form), adj., în formă de gheară sau de clește.

Intrare: chelicer
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelicer
  • chelicerul
  • cheliceru‑
plural
  • chelicere
  • chelicerele
genitiv-dativ singular
  • chelicer
  • chelicerului
plural
  • chelicere
  • chelicerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

chelicer, cheliceresubstantiv neutru

  • 1. Fiecare dintre cele două apendice ale animalelor arahnide, care au rolul de a prinde prada. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.