CHELEMÉT, chelemeturi, s. n. (Înv., în expr.) A face chelemet cu cineva = a lega prietenie, a intra în relații cu cineva. – Tc- kelimat.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

chelemét, cheleméturi, s.n. (reg., înv.) prietenie, relație, legătură.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chelemét (cheleméturi), s. n. – Raport, relație. Tc. kelimet „discurs” (Șeineanu, II, 105; Lokotsch 1035). Sec. XIX, rar.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

chelemét n., pl. urĭ (turc. ar. kelimet, vorbă). Fam. A face chelemet cu cineva, a face societate, a fi în relațiune cu cineva, a face haz de cineva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink