CHEILOFAGIE s.f. Tic constînd din mușcarea buzelor. [Gen. -iei. / < fr. chéilophagie, cf. gr. cheilos – buză, phagein – a mînca].

CHEILOFAGIE s. f. tic constând în mușcarea buzelor. (< fr. chéilophagie)

CHEILO- „buze, labiice”. ◊ gr. kheilos „buză” > fr. chéilo-, engl. id., it. id., germ. id. > rom. cheilo-. □ ~angioscop (v. angio-, v. -scop), s. n., aparat medical utilizat în cheiloangioscopie; ~angioscopie (v. angio-, v. -scopie), s. f., examinarea circulației sanguine din buze cu ajutorul cheiloangioscopului; ~drom (v. -drom), adj., craspedodrom*; ~fagie (v. -fagie), s. f., deprindere involuntară de mușcare a buzelor; ~manie (v. -manie), s. f., dublare teratologică a labelului în cazul florilor zigomorfe; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a buzelor; ~rafie (v. -rafie), s. f., suturare chirurgicală a unei buze; ~stomatoplastie (v. stomato-, v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a buzelor și a gurii; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a buzei.