cheși vr [At: CV, 1951, nr. 3, 45 / Pzi: ~șesc / E: nct] (Reg) 1 A se feri din calea cuiva. 2 A ocoli pe cineva.

cheșĭ m. pl. V. pĭez.

cheș¹, ~ă a [At: I. POPOVICI, R. D. I, 55 / Pl: ~i, ~e / E: mg kese] (Mgm) Bălțat.

cheș⁴ sn [At: ARH. FOLK. VI, 294 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Cuțit.

CHEȘ adj. Trans. Pestriț, cu pete de diferite colori pe corp (vorb. de boi, porci, etc.) (CONV.) (PȘC.).

pĭez m. (lat. pes, pĕdis, picĭoru de la gleznă’n jos; it. pie[de], pv. pe, fr. pied, sp. pie, pg. pé. Înț. de „semn răŭ” a venit din credința populară că, după cum porneștĭ cu cutare picĭor, așa-țĭ va merge. Întîĭ s’a zis *pĭed, de unde pl. pĭezĭ, și de aci un noŭ sing. piez, precum și un fem pĭază, după vĭață-vĭețĭ. V. pĭeziș). Vest. Întorsătura (cotitura) unuĭ ornament pe pînză (rev. I. Crg. 8, 344). Piez răŭ saŭ pĭezĭ răĭ, lucru de răŭ auguriŭ, semn răŭ: nu vreaŭ să se’ntîlnească nunta cu mortu, că era pĭez răŭ (Gorj. CL. 1912, 1054); care lucru (pĭerderea steaguluĭ) în loc de pĭezĭ răĭ (semn răŭ) se socotește (Cost. I, 279, și’n glosaru cron. luĭ Cant. în „Anuar de Geogr.”, Bucureștĭ, 1911, 161). În pĭez, pĭeziș. – Mold. a fi răŭ saŭ bun de chejĭ (sau cheșĭ) a avea chejĭ răĭ saŭ bunĭ, a fi norocos orĭ nu, a reuși orĭ nu; a fi în chejĭ răĭ saŭ bunĭ, a fi răŭ saŭ bine dispus. V. pĭază.

cheș (-șe), adj. – Pestriț, bălțat. Mag. kese (DAR). În Trans., rar.

CHEȘ adj. v. bălțat, pătat, pestriț, tărcat.

cheș adj. v. BĂLȚAT. PĂTAT. PESTRIȚ. TĂRCAT.