CHATEAUBRIAND, chateaubriand-uri, s. n. Specialitate culinară, preparată din mușchi (gros) de vacă. [Pr.: șa-to-bri-an] – Cuv. fr.

Chateaubriand sn [At: DEX² / P: șatobrian / E: fr chateaubriand] Specialitate culinară preparată din mușchi (gros) de vită.

CHATEAUBRIAND s. n. Specialitate culinară, preparată din mușchi (gros) de vacă. [Pr.: șa-to-bri-an] – Cuv. fr.

CHATEAUBRIAND s.n. Bucată de mușchi de vacă tăiată special și preparată ca friptură la grătar. [Pron. șa-to-bri-an. / < fr. chateaubriand, cf. Chateaubriand – scriitor romantic francez].

CHATEAUBRIAND [ȘATOBRIAN] s. n. bucată de mușchi de vacă tăiată special și preparată ca friptură la grătar. (< fr. chateaubriand)

Chateaubriand m. (cit. Șatobrian), scriitor francez: Geniul Creștinismului, Atala (1768-1848).

chateaubriand (fel de friptură) (fr.) [pron. șatobriã] (desp. -teau-bri-) s. n., (porții) pl. chateaubriand-uri [pron. șatobriãurⁱ]

Chateaubriand (scriitor francez) [pron. șatobriã] s. propriu

*chateaubriand (preparat culinar) (fr.) [pron. șatobriă] (-teau-bri-) s. n., pl. chateaubriand-uri

*Chateaubriand (nume de persoană) (fr.) [pron. șatobriă] (-teau-bri-) s. propriu

CHATEAUBRIAND s.n. Bucată de carne de vacă (din mijlocul fileului), de aprox. 3 cm grosime, pregătită la grătar sau prăjită la tigaie, servită cu sos bearnez și cartofi château.

CHATEAUBRIAND [șatobriã], François-René, viconte de (1768-1848), scriitor francez. Călătorii în America, Anglia, Orient; ministru sub Restaurație. Proza sa, dominată de sensibilitate și imaginație (vasta lucrare doctrinară „Geniul creștinismului”, romanele „Atalá”, „René”, „Martirii”), a influențat mult romantismul prin pasiunea pentru natură, exotism, singurătate, prin expansiunea eului și mai ales prin elocința și muzicalitatea stilului. Capodopera sa rămîne scrierea autobiografică „Memorii de dincolo de mormînt”.