15 definiții pentru gevrea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEVREA, gevrele, s. f. (Înv.) Batistă de mătase sau de pânză cu broderie. – Din tc. çevre.

GEVREA, gevrele, s. f. (Înv.) Batistă de mătase sau de pânză cu broderie. – Din tc. çevre.

gevrea sf [At: (a. 1780) URICARIUL XI, 249/22 / V: cevrea, geavrea, giuvrea / Pl: ~ele / E: tc čevre] (Înv) Batistă de mătase sau de pânză cu broderie.

GEVREA, gevrele, s. f. (Învechit) Batistă de mătase sau de pînză brodată cu mătase și cu fir. Boccealîcuri... cu gevrele și cu brînișoare de beteală. ODOBESCU, S. I 134. Le muștruluia și le învăța cusături... de gevrele. GHICA, S. 295.

gevreà f. batistă de mătase brodată cu fir: cu gevrele și cu brânișoare de beteală OD. [Turc. ČEVRÈ].

gevreá și (vechĭ) cevreá f., pl. ele (turc. čevré, un fel de muselină fină). Rar. Basma brodată de matasă. Basma fină care se pune în haĭna mortuluĭ. – Și gĭuvrea, basma de ceremonie la țăranĭ (Bz.).

jevrea[1] sfi vz gevrea

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gevrea (înv.) (desp. ge-vrea) s. f., art. gevreaua, g.-d. art. gevrelei; pl. gevrele

gevrea (înv.) (ge-vrea) s. f., art. gevreaua, g.-d. art. gevrelei; pl. gevrele, art. gevrelele

gevrea s. f. (sil. -vrea), art. gevreaua, g.-d. art. gevrelei; pl. gevrele

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gevrea (gevrele), s. f. – Basma, batic de mătase fină brodată. – Var. cevrea. Tc. cevre (Șeineanu, II, 179; Lokotsch 414), cf. ngr. τσεβρές, bg. dževre. Sec. XIX.

Intrare: gevrea
  • silabație: -vrea info
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gevrea
  • gevreaua
plural
  • gevrele
  • gevrelele
genitiv-dativ singular
  • gevrele
  • gevrelei
plural
  • gevrele
  • gevrelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geavrea
  • geavreaua
plural
  • geavrele
  • geavrelele
genitiv-dativ singular
  • geavrele
  • geavrelei
plural
  • geavrele
  • geavrelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giuvrea
  • giuvreaua
plural
  • giuvrele
  • giuvrelele
genitiv-dativ singular
  • giuvrele
  • giuvrelei
plural
  • giuvrele
  • giuvrelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jevrea
  • jevreaua
plural
  • jevrele
  • jevrelele
genitiv-dativ singular
  • jevrele
  • jevrelei
plural
  • jevrele
  • jevrelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cevrea
  • cevreaua
plural
  • cevrele
  • cevrelele
genitiv-dativ singular
  • cevrele
  • cevrelei
plural
  • cevrele
  • cevrelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gevrea, gevrelesubstantiv feminin

  • 1. învechit Batistă de mătase sau de pânză cu broderie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Boccealîcuri... cu gevrele și cu brînișoare de beteală. ODOBESCU, S. I 134. DLRLC
    • format_quote Le muștruluia și le învăța cusături... de gevrele. GHICA, S. 295. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.