CÉUCĂ, ceuce, s. f. (Zool.) Stăncuță. – Din bg., scr. čavka.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÉUCĂ ~ci f. Pasăre de talie mică, cu ciocul scurt, puțin curbat, cu coadă lungă și cu penaj negru-cenușiu; stancă. [Sil. ceu-că] /<bulg., sb. țavka
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÉUCĂ, ceuce, s. f. Stăncuță. – Bg., sb. čavka.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CÉUCĂ s. v. stăncuță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

céucă s. f. (sil. ceu-), g.-d. art. céucii; pl. ceuci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

céucă, V. cĭoacă 1.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1) cĭoácă f., pl. cĭocĭ și cĭoace (cr. čoka, sîrb. bg. čavka, rus. čáĭka, d. vsl. čaĭka, čavŭka, kavŭka, rudă cu vgerm. chouch, de unde fr. choucas; ung. csóka. V. cĭovlică). Un fel de cĭoară maĭ mică care trăĭește pin [!] orașe. – În Mold. nord și Ml. ceŭcă, pl. ĭ. Cp. cu leŭcă, leoacă. V. caŭa.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink