CETÓNĂ, cetone, s. f. Nume generic dat unor compuși organici, care se obțin mai ales prin oxidarea alcoolilor secundari, a hidrocarburilor etc. întrebuințați în sinteza multor substanțe organice. – Din fr. cétone.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CETÓNĂ ~e f. Grup de compuși organici, cu miros caracteristic, întrebuințați în sinteza unor substanțe organice. /<fr. cétone
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CETÓNĂ s.f. Nume care înglobează anumiți compuși organici, rezultați în general prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor. [< fr. cétone].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CETÓNĂ s. f. denumire dată unei clase de compuși organici obținuți prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor. (< fr. cétone)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CETÓNĂ, cetone, s. f. Nume generic dat unor combinații organice care se obțin mai ales prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor, ori prin distilarea uscată a sărurilor de calciu ale acizilor; se întrebuințează în sinteza multor substanțe organice. – Fr. cétone.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cetónă s. f., g.-d. art. cetónei; pl. cetóne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cetónă f., pl. e. Chim. Corp rezultat din alcooliĭ secundarĭ pin [!] dezidrogenare [!].
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CETONE (‹ fr., {s} gr. [a]cetone) s. f. pl. Compuși organici care conțin una sau mai multe grupări carbonil legate de cîte doi radicali organici diferiți, saturați sau nesaturați, ciclici sau aciclici. Utilizate ca solvenți, intermediari în sinteza organică etc.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink