CETLUÍ, cetluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lega strâns, a lega fedeleș. 2. A bate. – Din magh. csatolni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CETLUÍ ~iésc tranz. 1) A lega strâns. 2) pop. A bate tare (cu ceatlăul); a zdrobi în bătăi; a ciomăgi; a îmblăti; a melestui. /<ung. csatolni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE CETLUÍ mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /<ung. csatolni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CETLUÍ, cetluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A lega strâns, a lega fedeleș. 2. A bate. – Magh. csatolni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CETLUÍ vb. (Transilv.) a tecărui. (A ~ un obiect.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CETLUÍ vb. v. încorda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cetluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cetluiésc, imperf. 3 sg. cetluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. cetluiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cetluĭésc v. tr. (d. ceatlăŭ). Leg țeapăn caru punînd și funiĭ pe deasupra și strîngînd funia c´un ceatlăŭ. Aplic cuĭva loviturĭ de ceatlăŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink