13 definiții pentru cetaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CETAȘ, cetași, s. m. (Înv.) Membru al unei cete; ortac. ♦ Căpitan (de haiduci); conducător al unui grup de lucrători, de dansatori etc. – Ceată + suf. -aș.

CETAȘ, cetași, s. m. (Înv.) Membru al unei cete; ortac. ♦ Căpitan (de haiduci); conducător al unui grup de lucrători, de dansatori etc. – Ceată + suf. -aș.

cetaș sm [At: ȘEZ. V, 56 / Pl: ~i / E: ceată + -aș] (Pop) 1 Membru al unei cete. 2 Părtaș. 3 Căpetenie a unui grup de luptători. 4-5 Căpitan (de haiduci). 6-7 Conducător (al unui grup de jucători).

CETAȘ, cetași, s. m. (Învechit) Membru al unei cete; soț, ortac. Adecă toată ceata în de sine Intru o adunare deosăbită Din cetașii săi, cercetînd bine, O persoană s-aleagă cinstită. BUDAI-DELEANU, Ț. 338. Cetași și văiași. PĂSCULESCU, L. P. 10. ♦ Căpitan (de haiduci); conducător (al unui grup de lucrători, de dansatori etc.) Căpitan Caracatuci, Cetaș mare de haiduci Se ducea, ducea, ducea, Nici capul nu-și întorcea. ALECSANDRI, P. P. 59.

CETAȘ, cetași, s. m. (Înv.) Membru al unei cete; ortac. ♦ Căpitan (de haiduci); conducător (al unui grup de lucrători, de dansatori etc.). – Din ceată + suf. -aș.

CETAȘ ~i m. 1) Membru al unei cete. 2) Căpitan al unei cete de haiduci. /ceată + suf. ~

cetaș m. 1. cel ce face parte dintr’o ceată; 2. odinioară, căpitan de ceată: cetaș mare de haiduci.

cetáș m. (d. ceată saŭ ung. csatás, păzitor de vite noaptea). Care face parte dintr’o ceată de haĭducĭ orĭ de tîlharĭ. Căpitan de ceată. V. bandit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cetaș (pop., înv.) s. m., pl. cetași

cetaș (înv.) s. m., pl. cetași

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cetaș, cetași, s.m. (pop.) Membru al unei cete (de colindători). – Din ceată + suf. - (DLRM, MDA).

cetaș, cetași, s.m. – (pop.) Membru al unei cete (de colindători). – Din ceată (< sl. četa „breaslă”) + suf. - (Scriban, DLRM, DEX, MDA).

cetaș, -i, s.m. – Membru al unei cete de colindători. – Din ceată (< sl. četa „breaslă”) + -aș.

Intrare: cetaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetaș
  • cetașul
  • cetașu‑
plural
  • cetași
  • cetașii
genitiv-dativ singular
  • cetaș
  • cetașului
plural
  • cetași
  • cetașilor
vocativ singular
  • cetașule
  • cetașe
plural
  • cetașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cetaș, cetașisubstantiv masculin

  • 1. învechit Membru al unei cete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ortac soț
    • format_quote Adecă toată ceata în de sine Întru o adunare deosăbită Din cetașii săi, cercetînd bine, O persoană s-aleagă cinstită. BUDAI-DELEANU, Ț. 338. DLRLC
    • format_quote Cetași și vătași. PĂSCULESCU, L. P. 10. DLRLC
    • 1.1. Căpitan (de haiduci); conducător al unui grup de lucrători, de dansatori etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: căpitan
      • format_quote Căpitan Caracatuci, Cetaș mare de haiduci Se ducea, ducea, ducea, Nici capul nu-și întorcea. ALECSANDRI, P. P. 59. DLRLC
etimologie:
  • Ceată + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.