CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor; civic. – Cetățean + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CETĂȚENÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de cetățeni; propriu cetățenilor; civic. Datorie ~ească. /cetățean + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor. – Din cetățean + suf. -esc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CETĂȚENÉSC adj. civic, civil, (înv.) politicesc. (Drepturi ~ești.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cetățenésc adj. m., f. cetățeneáscă; pl. m. și f. cetățenéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cetățenésc, -eáscă adj. De cetățean, civil: drepturĭ cetățeneștĭ. Civic: virtute cetățenească.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink