cesionáră s. f. (sil. -si-o-), g.-d. art. cesionárei; pl. cesionáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transmite un drept de creanță unei alte persoane în temeiul unui contract de cesiune; a renunța de bunăvoie la un drept în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană care beneficiază de un contract de cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Din fr. cessionnaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CESIONÁ ~éz tranz. jur. (drepturi sau bunuri materiale) A transmite altei persoane printr-o cesiune. [Sil. -si-o-] /Din cesiune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CESIONÁR ~ă (~i,~e) m. și f. Persoană care beneficiază de o cesiune. [Sil. -si-o-] /<fr. cessionnaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CESIONÁ vb. I. tr. A ceda, a renunța (la un drept, la un bun etc.); a transfera un drept în avantajul cuiva. [Pron. -si-o- / după fr. cession].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CESIONÁR, -Ă s.m. și f. Persoană căreia i se face o cesiune. [Cf. fr. cessionnaire, it. cessionario].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CESIONÁ vb. tr. a face o cesiune. (< cesi/une/ + -ona)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CESIONÁR, -Ă s. m. f. cel care beneficiază de o cesiune. (< fr. cessionnaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CESIONÁ, cesionez, vb. I. Tranz. A transfera asupra altuia un bun al său; a renunța de bunăvoie la un drept, în avantajul cuiva. [Pr.: -si-o-] – Din cesiune.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CESIONÁR, -Ă, cesionari, -e, s. m. și f. Persoană căreia i se face o cesiune, căreia i se transferă de la altcineva un bun sau un drept. [Pr.: -si-o-] – Fr. cessionnaire.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cesioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. cesionéz, 3 sg. și pl. cesioneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cesionár s. m. (sil. -si-o-), pl. cesionári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cesionár, -ă s. (d. cesiune, după lat. cessio). Care acceptă o cesiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink