3 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERȘITORIT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORIT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORIT s. n. v. cerșetorit.

CERȘITORIT s. n. (Rar) Cerșitorie. – Variantă: cerșetorit s. n.

CERȘETORI, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitori vb. IV] – Din cerșetor.

CERȘETORI, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitori vb. IV] – Din cerșetor.

CERȘETORI, cerșetoresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A cerși; a cere (ca un cerșetor). [Var.: cerșitori vb. IV] – Din cerșetor.

CERȘETORIT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorit s. n.] – V. cerșetori.

CERȘETORIT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorit s. n.] – V. cerșetori.

CERȘITORI vb. IV v. cerșetori.

CERȘITORI vb. IV v. cerșetori.

cerșetori vti [At: NEGRUZZI, S. I, 164 / V: ~șit~, ~șăt~ / Pzi: ~resc / E: cerșetor] 1 A cerși. 2 (Fig) A cere ca un cerșetor.

cerșetorit sn [At: CREANGĂ, A. 138 / V: ~șit~ / Pl: ~uri / E: cerșetori] Cerșetorire.

CERȘITORI, cerșitoresc, vb. IV. Intranz. A cerși, a umbla cu cerșitul; a cere ca un cerșitor. Moșul Haralambie cerșitorea la acea biserică și în acea parte de loc de mai bine de 50 ani. ȘEZ. VI 169. ◊ Tranz. Vă aduceți aminte de un sarac pre care îl întîlneați... pe uliți, prin piețe, pre la biserici, cerșitorind mila creștinilor. NEGRUZZI, S. I 252. – Variantă: cerșetori (NEGRUZZI S. I 164) vb. IV.

CERȘETORIT s. n. (Rar) Cerșetorie. [Var.: cerșitorit s. n.] – V. cerșetori.

CERȘITORI vb. IV. v. cerșetori.

A CERȘETORI ~esc 1. intranz. 1) A fi cerșetor. 2) A trăi ca un cerșetor. 2. tranz. A cere de pomană; a cerși. /Din cerșetor

2) cerșitorésc v. intr. Trăĭesc cerșind. V. tr. A cerșitori milă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cerșetori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetoresc, 3 sg. cerșetorește, imperf. 1 cerșetoream; conj. prez. 1 sg. să cerșetoresc, 3 să cerșetorească

cerșetori (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetoresc, imperf. 3 sg. cerșetorea; conj. prez. 3 să cerșetorească

cerșetori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cerșetoresc, imperf. 3 sg. cerșetorea; conj. prez. 3 sg. și pl. cerșetorească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERȘETORI vb. v. cere, cerși, milogi.

CERȘETORIT s. v. cerșeală, cerșetorie, cerșit, milogeală, milogit.

cerșetori vb. v. CERE. CERȘI. MILOGI.

cerșetorit s. v. CERȘEALĂ. CERȘETORIE. CERȘIT. MILOGEALĂ. MILOGIT.

Intrare: cerșetori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerșetori
  • cerșetorire
  • cerșetorit
  • cerșetoritu‑
  • cerșetorind
  • cerșetorindu‑
singular plural
  • cerșetorește
  • cerșetoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cerșetoresc
(să)
  • cerșetoresc
  • cerșetoream
  • cerșetorii
  • cerșetorisem
a II-a (tu)
  • cerșetorești
(să)
  • cerșetorești
  • cerșetoreai
  • cerșetoriși
  • cerșetoriseși
a III-a (el, ea)
  • cerșetorește
(să)
  • cerșetorească
  • cerșetorea
  • cerșetori
  • cerșetorise
plural I (noi)
  • cerșetorim
(să)
  • cerșetorim
  • cerșetoream
  • cerșetorirăm
  • cerșetoriserăm
  • cerșetorisem
a II-a (voi)
  • cerșetoriți
(să)
  • cerșetoriți
  • cerșetoreați
  • cerșetorirăți
  • cerșetoriserăți
  • cerșetoriseți
a III-a (ei, ele)
  • cerșetoresc
(să)
  • cerșetorească
  • cerșetoreau
  • cerșetori
  • cerșetoriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerșitori
  • cerșitorire
  • cerșitorit
  • cerșitoritu‑
  • cerșitorind
  • cerșitorindu‑
singular plural
  • cerșitorește
  • cerșitoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cerșitoresc
(să)
  • cerșitoresc
  • cerșitoream
  • cerșitorii
  • cerșitorisem
a II-a (tu)
  • cerșitorești
(să)
  • cerșitorești
  • cerșitoreai
  • cerșitoriși
  • cerșitoriseși
a III-a (el, ea)
  • cerșitorește
(să)
  • cerșitorească
  • cerșitorea
  • cerșitori
  • cerșitorise
plural I (noi)
  • cerșitorim
(să)
  • cerșitorim
  • cerșitoream
  • cerșitorirăm
  • cerșitoriserăm
  • cerșitorisem
a II-a (voi)
  • cerșitoriți
(să)
  • cerșitoriți
  • cerșitoreați
  • cerșitorirăți
  • cerșitoriserăți
  • cerșitoriseți
a III-a (ei, ele)
  • cerșitoresc
(să)
  • cerșitorească
  • cerșitoreau
  • cerșitori
  • cerșitoriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerșători
  • cerșătorire
  • cerșătorit
  • cerșătoritu‑
  • cerșătorind
  • cerșătorindu‑
singular plural
  • cerșătorește
  • cerșătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cerșătoresc
(să)
  • cerșătoresc
  • cerșătoream
  • cerșătorii
  • cerșătorisem
a II-a (tu)
  • cerșătorești
(să)
  • cerșătorești
  • cerșătoreai
  • cerșătoriși
  • cerșătoriseși
a III-a (el, ea)
  • cerșătorește
(să)
  • cerșătorească
  • cerșătorea
  • cerșători
  • cerșătorise
plural I (noi)
  • cerșătorim
(să)
  • cerșătorim
  • cerșătoream
  • cerșătorirăm
  • cerșătoriserăm
  • cerșătorisem
a II-a (voi)
  • cerșătoriți
(să)
  • cerșătoriți
  • cerșătoreați
  • cerșătorirăți
  • cerșătoriserăți
  • cerșătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • cerșătoresc
(să)
  • cerșătorească
  • cerșătoreau
  • cerșători
  • cerșătoriseră
Intrare: cerșetorit (part.)
cerșetorit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritul
  • cerșetoritu‑
  • cerșetori
  • cerșetorita
plural
  • cerșetoriți
  • cerșetoriții
  • cerșetorite
  • cerșetoritele
genitiv-dativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritului
  • cerșetorite
  • cerșetoritei
plural
  • cerșetoriți
  • cerșetoriților
  • cerșetorite
  • cerșetoritelor
vocativ singular
plural
cerșitorit2 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritul
  • cerșitoritu‑
  • cerșitori
  • cerșitorita
plural
  • cerșitoriți
  • cerșitoriții
  • cerșitorite
  • cerșitoritele
genitiv-dativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritului
  • cerșitorite
  • cerșitoritei
plural
  • cerșitoriți
  • cerșitoriților
  • cerșitorite
  • cerșitoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: cerșetorit (s.n.)
cerșetorit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritul
  • cerșetoritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cerșetorit
  • cerșetoritului
plural
vocativ singular
plural
cerșitorit1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritul
  • cerșitoritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cerșitorit
  • cerșitoritului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerșetori, cerșetorescverb

  • 1. A cere (ca un cerșetor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moșul Haralambie cerșitorea la acea biserică și în acea parte de loc de mai bine de 50 ani. ȘEZ. VI 169. DLRLC
    • format_quote Vă aduceți aminte de un sarac pre care îl întîlneați... pe uliți, prin piețe, pre la biserici, cerșitorind mila creștinilor. NEGRUZZI, S. I 252. DLRLC
etimologie:
  • cerșetor DEX '09 DEX '98

cerșetoritsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi cerșetori DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.