16 definiții pentru cerșetorie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERȘETORIE, cerșetorii, s. f. Acțiunea de a cerși. [Var.: cerșitorie s. f.] – Cerșetor + suf. -ie.

cerșetorie sf [At: IORGA, L.R. 175 / V: ~șit~ / Pl: ~ii / E: cerșetor + -ie] 1 Îndeletnicire a cerșetorului. 2 Obicei de a cerși Cf milogire.

CERȘETORIE, cerșetorii, s. f. Acțiunea de a cerșetori și rezultatul ei; strângere de pomeni ca mijloc de existență; cerșetorit, cerșit. [Var.: cerșitorie s. f.] – Cerșetor + suf. -ie.

CERȘETORIE, cerșetorii, s. f. Acțiunea de a cerșetori și rezultatul ei; strîngere de pomeni ca mijloc de existență. [Var.: cerșitorie s. f.] – Din cerșetor + suf. -ie.

cerșetorie f. starea josnică a cerșetorilor.

CERȘITORIE s. f. v. cerșetorie.

CERȘITORIE s. f. v. cerșetorie.

CERȘITORIE s. f. v. cerșetorie.

CERȘITORIE, cerșitorii, s. f. Acțiunea de a cerșitori și rezultatul ei; strîngere de pomeni ca mijloc de existență. (Atestat în forma cerșetorie) În loc să cîștigi un gologan, preferi... cerșetoria. SAHIA, N. 101. – Variantă: cerșetorie s. f.

cerșitoríe f. Mendicitate, starea de cerșitor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cerșetorie s. f., art. cerșetoria, g.-d. art. cerșetoriei; pl. cerșetorii, art. cerșetoriile (desp. -ri-i-)

cerșetorie s. f., art. cerșetoria, g.-d. art. cerșetoriei; pl. cerșetorii, art. cerșetoriile

cerșetorie s. f., art. cerșetoria, g.-d. art. cerșetoriei; pl. cerșetorii, art. cerșetoriile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERȘETORIE s. cerșeală, cerșit, milogeală, milogit, (rar) cerșetorit, (înv. și reg.) prosteală, (arg.) mangleală. (Umblă cu ~.)

Intrare: cerșetorie
cerșetorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetorie
  • cerșetoria
plural
  • cerșetorii
  • cerșetoriile
genitiv-dativ singular
  • cerșetorii
  • cerșetoriei
plural
  • cerșetorii
  • cerșetoriilor
vocativ singular
plural
cerșitorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitorie
  • cerșitoria
plural
  • cerșitorii
  • cerșitoriile
genitiv-dativ singular
  • cerșitorii
  • cerșitoriei
plural
  • cerșitorii
  • cerșitoriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerșetorie, cerșetoriisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a cerși. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În loc să cîștigi un gologan, preferi... cerșetoria. SAHIA, N. 101. DLRLC
etimologie:
  • Cerșetor + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.