CERTOZÍN s.m. Călugăr al unui ordin întemeiat în 1084 de San Bruno în Alpii francezi. ♦ (Fig.) Om retras, singuratic. [< it. certosino, cf. Certosa – nume italian al mănăstirii la Grande Chartreuse].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CERTOZÍN s. m. 1. călugăr al unui ordin din Alpii francezi. 2. (fig.) om retras, singuratic. (< it. certosino)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

certozín s. m., pl. certozíni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink