CERTITÚDINE, certitudini, s. f. Siguranță, încredere deplină (în ceva sau în cineva). – Din lat. certitudo, -inis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CERTITÚDINE ~i f. Caracter cert; convingere fermă; siguranță. ~ea că va veni. /<lat. certitudio, ~inis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CERTITÚDINE s.f. Siguranță, neîndoială, încredere deplină. [Cf. fr. certitude, lat. certitudo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CERTITÚDINE s. f. siguranță, convingere, încredere deplină. (< fr. certitude, lat. certitudo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CERTITÚDINE, certitudini, s. f. Siguranță, încredere deplină. – Lat. lit. certitudo, -inis.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CERTITÚDINE s. 1. v. convingere. 2. v. siguranță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Certitudine ≠ dubiu, incertitudine
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

certitúdine s. f., g.-d. art. certitúdinii; pl. certitúdini
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*certitúdine f. (lat. certitúdo, -údinis). Siguranță, convicțiune perfectă: știŭ cu certitudine că pacea nu va fi turburată [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink