CEROGRAFIE s. f. Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt, prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal. – Din fr. cérographie.

cerografie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr cérographie] Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt, prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal.

CEROGRAFIE s. f. Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt, prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal. – Din fr. cérographie.

CEROGRAFIE s.f. (Poligr.) Procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară aplicat pe o placă de metal; gravură în encaustică. [< fr. cérographie].

CEROGRAFIE s. f. procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară pe o placă de metal. ◊ gravură în encaustică. (< fr. cérographie)

cerografie (desp. -ro-gra-) s. f., art. cerografia, g.-d. cerografii, art. cerografiei

cerografie (-ro-gra-) s. f., art. cerografia, g.-d. cerografii, art. cerografiei

cerografie s. f. (sil. -gra-), art. cerografia, g.-d. cerografii, art. cerografiei

CERO- „ceară, cerat, ceros”. ◊ gr. keros „ceară” > fr. céro-, engl. id. > rom. cero-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt, prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară, aplicat pe o placă de metal; ~id (v. -id), adj., (despre mușchi) cu aspect lucios; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelarea structurilor anatomice în ceară.