Cerna f. 1. râu în Banat, afluent al Dunării: 100 km.; 2. afluent d’a stânga Mureșului; 3. pârâu al Oltețului. [Rus ČERNĬ, negru (după coloarea apelor sale: de aceeaș origină Cernavoda, Cerneți].

cernă a [At: DA ms / Pl: ~ne / E: vsl черънъ] (D. oi) Neagră.

cernă, adj. Negru. – Din rus. černǐ „negru” (Șăineanu).

cernă, adj. – Negru. Varianta cernea „cel negru”, a dat n. pr. Cernea și top. Cernești, com. în Țara Lăpușului. – Din rus. černǐ „negru” (Șăineanu).

CERNA 1. Rîu, afl. stg. al Dunării; 84 km. Izv. din masivul Godeanu. Trece prin stațiunea balneoclimaterică Băile Herculane și se varsă la Orșova. 2. Rîu, afl. stg. al Mureșului, în amonte de Deva; 73 km. Izv. din M-ții Poiana Ruscă. 3. Rîu, afl. stg. al Oltețului la Bălcești; 99 km. Izv. din M-ții Căpățînii. 4. Com. în jud. Tulcea; 4.518 loc. (1991).

CERNA, Panait (pseud. lui Panait Stanciof) (1881-1913, n. Cerna, jud. Tulcea), poet român. Poezie conceptual-meditativă pe teme filozofice și erotice („Poezii”).

LUNCA CERNII DE JOS, com. în jud. Hunedoara, situată la poalele de SE ale M-ților Poiana Ruscăi pe râul Cerna; 1.205 loc. (2005). Satul Lunca Cernii de Jos este menționat documentar în 1360.