cermăluí, cermăluiésc, vb. IV (reg.) a face zgomot (larmă), a lărmălui.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cermăluĭésc, V. cĭumurluĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭumurluĭésc (mă) v. refl. (ung. csömörleni, a-țĭ fi greață, d. csömör, greață. V. cĭumărat). Ban. Trans. Mold. Mi se apleacă, mi se strică stomahu [!]. – Și cermăluĭesc (Trans.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink