ceretéi, (ciritéi), s.m. (reg.) tufiș; copăcel, prunișor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ceretéĭ, V. ciriteĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ciritéĭ și (vechĭ) ceretéĭ n., pl. urĭ și eĭe (V. ciritel). Secĭ, desiș, tufăriș. – În nord și ciritiș. V. rădĭ și sihlă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink