CERÉSC, -EÁSCĂ, cerești, adj. 1. Care ține de bolta cerului2, care se află pe cer2, privitor la bolta cerului2. 2. (în concepțiile religioase) Care se crede că vine din cer2 (3); dumnezeiesc, divin. 3. Ca cerul2 (1). 4. Fig. Fermecător, minunat. – Cer2 + suf. -esc.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de cer; propriu cerului; celest. Corp ~. Boltă ~ească. 2) (în concepțiile religioase) Care vine din cer; dumnezeiesc; divin. Dar ~. 3) fig. Care încântă prin calități deosebite; fermecător; minunat. Voce ~ească. /cer + suf. ~esc
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERÉSC, -EÁSCĂ, cerești, adj. 1. Care ține de bolta cerului, privitor la bolta cerului, care se află pe cer. 2. (În concepțiile religioase) Care se crede că ar veni din cer. 3. Ca cerul. 4. Fig. Fermecător, minunat. – Din cer2 + suf. -esc.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERÉSC adj. 1. (ASTRON.) sideral. (Corpuri ~ești.) 2. v. divin. 3. v. providențial.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERÉSC adj. v. minunat, splendid, superb.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ceresc ≠ pământesc
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cerésc adj. m., f. cereáscă; pl. m. și f. ceréști
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cerésc, -eáscă adj. Al ceruluĭ: corp ceresc, bolta cerească. Divin: bunătate cerească. Tatăl ceresc, Dumnezeŭ. Spirite cereștĭ, care locuĭesc în raĭ. Imperiu ceresc, China.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink