29 de definiții pentru ceremonie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEREMONIE, ceremonii, s. f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. ♦ Totalitatea formelor de politețe folosite în relațiile dintre membrii societății. ♦ Formă exterioară a unui cult (religios); slujbă. [Var.: (înv.) țeremonie s. f.] – Din pol. ceremonia, fr. cérémonie, lat. caerimonia.

CEREMONIE, ceremonii, s. f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități; paradă, solemnitate, fast. ♦ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. ♦ Totalitatea formelor de politețe folosite în relațiile dintre membrii societății. ♦ Formă exterioară a unui cult (religios); slujbă. [Var.: (înv.) țeremonie s. f.] – Din pol. ceremonia, fr. cérémonie, lat. caerimonia.

ceremonie sf [At: LET. II, 154/12 / V: (înv) cerim~, țârm~, țe~, țerim~, țirm~ / A: ceremonie / Pl: ~ii / E: rs черемония, pn ceremonia, lat caerimonia, fr cérémonie] 1 Ansamblu de reguli și forme protocolare practicate cu solemnitate la săvârșirea unui cult religios Si: rit, ritual. 2 (Pex) Solemnitate oficială Si: paradă, pompă. 3 (Pex) Moment solemn din existența unui individ (cununie, botez, înmormântare etc.) Cf fast, solemnitate, (îvr) saltanat. 4-5 (Pex) Serbare (sau masă festivă) căreia i se dă însemnătate, strălucire. 5 Manifestație în cinstea unei persoane, primire solemnă Cf alai. 6 Formă de politețe în relațiile sociale, marcată de solemnitate. 7 (Pex) Formă de politețe exagerată Cf fasoane. 8 (Îe) Fără ~ sau ~ii Familiar. 9 (Îs) Maestru de ~ (sau ~ii) Persoană care dirijează, după protocol, desfășurarea unei solemnități.

CEREMONIE, ceremonii, s. f. Ansamblu de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități sau la oficierea slujbelor religioase pentru a le da mai multă importanță și strălucire; solemnitate, paradă, fast. Ieșind cu ceremonie mare din Constantinopole, merse de tăbărî la Daud-Pașa. BĂLCESCU, O. II 79. Ceremonia se sfîrșise. Toți felicitau pe tinerii soți. NEGRUZZI, S. I 53. ◊ (În orînduirea feudală și capitalistă) Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să supravegheze și să dirijeze desfășurarea, după protocol, a unei solemnități.(Cu caracter neoficial) Totalitatea formelor de politețe în uz în relațiile sociale dintre membrii societății burgheze. Vizită de ceremonie. Te invit la o masă în familie, fără ceremonie. ♦ (Familiar sau ironic) După ceremonia dulceților și a cafelei, cucoana începe a-și arăta turbanul. NEGRUZZI, S. I 239. – Variantă: (învechit și arhaizant) țeremonie (SADOVEANU, Z. C. 114) s. f.

CEREMONIE, ceremonii, s. f. Ansamblu de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități; paradă, solemnitate, fast. ◊ (În orînduirea feudală și capitalistă) Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. ♦ Totalitatea formelor de politețe folosite în relațiile sociale dintre membrii societății. [Var.: (Înv. și arh.) țeremonie s. f.] – Fr. cérémonie (lat. lit. caerimonia).

CEREMONIE s.f. Formalitate (mai ales de protocol) care se folosește la oficierea unui act solemn; solemnitate. ♦ Forma exterioară a unui cult (religios); slujbă. ♦ Ansamblul formelor de politețe, uzitate în raporturile dintre membrii unei societăți sau grupări sociale. [Gen. -iei. / < fr. cérémonie, cf. lat. ceremonia].

CEREMONIE s. f. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate. ◊ formă exterioară a unui cult (religios). ◊ ansamblul regulilor de politețe, prescrise în raporturile dintre membrii unei societăți, sau grupări sociale. (< fr. cérémonie, lat. caeremonia)

CEREMONIE ~i f. 1) Sărbătoare solemnă; solemnitate. ~ nupțială.~ religioasă serviciu divin. 2) Eveniment solemn care se desfășoară după anumite reguli. 3) Respectare exagerată a conveniențelor; etichetă excesivă. Ținută de ~.Cu ~i în mod prea festiv. Fără ~i simplu; familiar. [Art. ceremonia; G.-D. ceremoniei; Sil. -ni-e] /<fr. cérémonie, lat. caerimonia

ceremonie f. 1. forma exterioară a cultului; 2. pompă, paradă; 3. regule de politeță; 4. jena ce rezultă din observarea acestor regule: a prânzi fără ceremonie.

*ceremónie și -íe f. (lat. ceremónia și caeri-; fr. cérémonie). Forma cultuluĭ. Pompă, gală, aparat, solemnitate: ținută de ceremonie. Politeță, deferență: vizită de ceremonie. A face ceremoniĭ, a te arăta foarte politicos. Fără ceremoniĭ, fără formalitățĭ, intim. – Vechĭ țeremónie, pop. țîrmónie (pol. ceremonia, rus. -óniĭa). V. paradă.

ȚEREMONIE s. f. v. ceremonie.

țărmonie[1] sf vz ceremonie

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țermonie[1] sf vz ceremonie

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

țirimonie[1] sf vz ceremonie

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ceremonie s. f., art. ceremonia, g.-d. art. ceremoniei; pl. ceremonii, art. ceremoniile (desp. -ni-i-) corectat(ă)

ceremonie s. f., art. ceremonia, g.-d. art. ceremoniei; pl. ceremonii, art. ceremoniile

ceremonie s. f., art. ceremonia, g.-d. art. ceremoniei; pl. ceremonii, art. ceremoniile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CEREMONIE s. 1. v. ceremonial. 2. v. solemnitate. 3. v. pompă. 4. v. paradă. 5. v. serviciu.

CEREMONIE s. 1. ceremonial, etichetă, protocol, regulă, ritual, rînduială, tipic, (rar) rit, (înv.) politică. (Conform ~ de la curte...) 2. ceremonial, solemnitate. (~ înmînării unor decorații.) 3. cinste, fast, paradă, pompă, solemnitate. (L-a primit cu multă ~.) 4. gală, paradă. (Uniformă, ținută de ~.) 5. (BIS.) oficiu, serviciu, slujbă. (~ religioasă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ceremonie (ceremonii), s. f. – Paradă, fast, etichetă. – Var. ceremonie, țeremonie, țerimonie, toate înv.Mr. țirimone. Lat. caerimonia, it. cerimonia (sec. XVII), în parte prin intermediul pol. ceremonia, cerymonia (intermediarul rus., propus de Sanzewitsch 211 și DAR, nu este posibil, avînd în vedere data); cf. ngr. τσερεμονία, alb. čeremonie, bg. ceremonija.Der. ceremonial (var. țeremonial), s. n. (totalitatea regulilor sau formelor de etichetă întrebuințate la o ceremonie); ceremonios, (var. țeremonios), adj. (care se comportă cu politețe, solemn).

Intrare: ceremonie
ceremonie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceremonie
  • ceremonia
plural
  • ceremonii
  • ceremoniile
genitiv-dativ singular
  • ceremonii
  • ceremoniei
plural
  • ceremonii
  • ceremoniilor
vocativ singular
plural
țeremonie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țeremonie
  • țeremonia
plural
  • țeremonii
  • țeremoniile
genitiv-dativ singular
  • țeremonii
  • țeremoniei
plural
  • țeremonii
  • țeremoniilor
vocativ singular
plural
țiromonie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țirimonie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țermonie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țerimonie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țârmonie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țirmonie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cerimonie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ceremonie, ceremoniisubstantiv feminin

  • 1. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obișnuite la solemnități. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ieșind cu ceremonie mare din Constantinopole, merse de tăbărî la Daud-Pașa. BĂLCESCU, O. II 79. DLRLC
    • format_quote Ceremonia se sfîrșise. Toți felicitau pe tinerii soți. NEGRUZZI, S. I 53. DLRLC
    • 1.1. Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoană însărcinată să dirijeze, după protocol, desfășurarea unei solemnități. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Totalitatea formelor de politețe folosite în relațiile dintre membrii societății. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Vizită de ceremonie. Te invit la o masă în familie, fără ceremonie. DLRLC
      • format_quote familiar sau ironic După ceremonia dulceților și a cafelei, cucoana începe a-și arăta turbanul. NEGRUZZI, S. I 239. DLRLC
    • 1.3. Formă exterioară a unui cult (religios). DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: slujbă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.