3 intrări
27 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CERCUIT s. n. Faptul de a cercui. – V. cercui.
CERCUIT s. n. Faptul de a cercui. – V. cercui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cercuit2, ~ă a [At: GORUN, F. 103 / P: ~cu-it / Pl: ~iți, ~e / E: cercui] 1-2 (D. butoaie) Prins în cercuri Si: încercuit2 (1-2). 3 (D. butucul roții) întărit cu cercuri Si: încercuit2 (3). 4 (D. pereții casei de lemn) Întărit cu nuiele, pentru a susține tencuiala. 5 (D. vie) Legat de araci. 6 Arcuit2. 7 (Fig) Îngrădit2. 8 (Fig) Mărginit2. 9 (Fig) Ocolit2. 10 (Fig) Înconjurat2. 11 (Fig) Asediat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cercuit1 sn [At: (a. 1773) URICARIUL XXI, 363/30 / P: ~cu-it / Pl: ~uri / E: cercui] 1-3 Cercuire (1-3). 4 Încercuire (4). 5-6 Cercuire (5-6). 7 Încercuire (5). 8 înconjurare. 9-11 Încercuire (7-9). 12 Însemnare. 13 Asediu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERCUIT s. n. Faptul de a cercui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cercuit n. legatul cu cercuri al viței de vie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERCUI, cercuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta. ♦ Fig. (De obicei în concurență cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. 2. Tranz. Fig. A limita, a mărgini. 3. Intranz. A se așeza în formă de cerc. – Cerc + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CERCUI, cercuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta. ♦ Fig. (De obicei în concurență cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. 2. Tranz. Fig. A limita, a mărgini. 3. Intranz. A se așeza în formă de cerc. – Cerc + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cercui vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: cerc + -ui] (Înv) 1-2 (Apune cercuri sau) a strânge în cercuri un vas cu doage Si: a încercui (1-2). 3 (Spc) A lega butucul roții de lemn cu cercuri, ca să nu crape Si: a încercui (3). 4-5 (Subiectul e cercul, brățara) A cuprinde. 6 A fixa nuiele de alun în pereții casei, înainte de a-i lipi cu lut. 7-8 (C.i. vița de vie) A tăia și lega de araci primăvara. 9-14 A încercui (5-10). 15 A asedia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERCUI, cercuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la un vas de doage, la o roată de car etc.) A pune cercuri, a lega, a strînge cu (sau în) cercuri. Așezai pe căpătîie, lîngă ușa pivniței, singur un butoi, în rotunzimea lui cercuită, părea vesel știind poate că, oricît de întunecat e afară pe ziua aceea ploioasă, tot mai întunecat trebuie să fie înăuntru, în întunecimile hrubei. ANGHEL, PR. 94. Au făcut îndată polobocul... și l-au cercuit bine, cerc lîngă cerc. SBIERA, P. 78. 2. Fig. A cuprinde ca într-un cerc, a înconjura. Pe împăratul... îl cercuiră, cu mîngîieri și dezmierdări, odrasla lui de trei fete. DELAVRANCEA, S. 83. 3. Fig. A mărgini, a limita, a circumscrie. Cercuind lumea întreagă în poienița înflorită... voinicul năpustise codrii, urîse izbînzile vieței sale de mai nainte. ODOBESCU S.III 203. 4. Intranz. A se așeza în formă de cerc, a face roată în jurul cuiva. Oamenii... cercuiesc în jurul tăciunilor și povestesc. DELAVRANCEA, S. 81. 5. Fig. A însemna în formă de cerc. Eu numai am păstrat amintirea lor întreagă înscrisă în inimă Ca anii cercuiți în trunchiul stejarului. BENIUC, V. 24.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERCUI, cercuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A lega, a strînge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc. ♦ Fig. A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. Îl cercuiră cu mîngîieri și dezmierdări (DELAVRANCEA). 2. Tranz. Fig. A limita, a mărgini. 3. Intranz. A se așeza în formă de cerc. – Din cerc.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A CERCUI ~iesc 1. tranz. (butoaie, roți etc.) A strânge cu cercul. 2. intranz. A se așeza în formă de cerc; a face roată. /cerc + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cercuì v. 1. a pune cercuri la o butie; 2. a lega cu cercuri: a cercui vița; 3. a înconjura, a cantona.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cercuĭésc v. tr. (d. cerc 1). Pun cercurĭ la butoaĭe. Pun un cerc la capătu unuĭ lemn ca să nu roadă, ca la butucu roateĭ. Leg vița de vie. Fig. Lit. Circumscriŭ, îngrădesc, limitez. V. încercuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cercuit (înv.) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cercuit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cercuit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cercui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cercuiesc, 3 sg. cercuiește, imperf. 1 cercuiam; conj. prez. 1 sg. să cercuiesc, 3 să cercuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cercui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cercuiesc, imperf. 3 sg. cercuia; conj. prez. 3 să cercuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cercui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cercuiesc, imperf. 3 sg. cercuia; conj. prez. 3 sg. și pl. cercuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cercui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cercuiesc, conj. cercuiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cercuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CERCUIT s. v. cercuire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CERCUIT adj. legat. (Butoi ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CERCUIT adj. legat. (Butoi ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CERCUIT s. cercuială, cercuire, legare, legat. (~ unui butoi.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CERCUI vb. 1. a lega. (~ un butoi.) 2. v. freta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CERCUI vb. 1. a lega. (~ un butoi.) 2. (TEHN.) a freta. (~ două piese metalice.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cercui, cercuiesc, v.t. (înv.) A bate lețuri pe pereții casei de lemn, ca să se prindă lutul; a lețui. – Din cerc + suf. -ui (MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
cercuitsubstantiv neutru
etimologie:
- cercui DEX '98 DEX '09
cercui, cercuiescverb
- 1. A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Așezat pe căpătîie, lîngă ușa pivniței, singur un butoi, în rotunzimea lui cercuită, părea vesel știind poate că, oricît de întunecat e afară pe ziua aceea ploioasă, tot mai întunecat trebuie să fie înăuntru, în întunecimile hrubei. ANGHEL, PR. 94. DLRLC
- Au făcut îndată polobocul... și l-au cercuit bine, cerc lîngă cerc. SBIERA, P. 78. DLRLC
- 1.1. (De obicei în concurență cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: înconjura
- Pe împăratul... îl cercuiră, cu mîngîieri și dezmierdări, odrasla lui de trei fete. DELAVRANCEA, S. 83. DLRLC
-
-
- 2. Circumscrie, limita, mărgini. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: circumscrie limita mărgini
- Cercuind lumea întreagă în poienița înflorită... voinicul năpustise codrii, urîse izbînzile vieței sale de mai nainte. ODOBESCU S. III 203. DLRLC
-
- 3. A se așeza în formă de cerc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Oamenii... cercuiesc în jurul tăciunilor și povestesc. DELAVRANCEA, S. 81. DLRLC
-
- 4. A însemna în formă de cerc. DLRLC
- Eu numai am păstrat amintirea lor întreagă înscrisă în inimă Ca anii cercuiți în trunchiul stejarului. BENIUC, V. 24. DLRLC
-
etimologie:
- Cerc + sufix -ui. DEX '98 DEX '09