CERCLÁJ s.n. (Franțuzism) 1. Încercuire. 2. Procedeu chirurgical de reunire a fracturilor într-un inel. [< fr. cerclage].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cercláj s. n., pl. cercláje
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERCLAJ (‹ fr.) s. n. (Franțuzism) Termen utilizat în chirurgie avînd sens de încercuire. ♦ C. uterin = reducerea calibrului uterin cu ajutorul a 1-2 fire trecute prin submucoasă în cazuri de col incontinent. C. osos = unirea fragmentelor fracturate ale unui os și înconjurarea lor cu fire, sîrme sau lame metalice.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERCLÁJ s. n. v. SERCLAJ. (Med.) Încercuire. ♦ Metodă chirurgicală de reducere a calibrului uterin. [Scris și: cerclaj] – Din fr. cerclage. [DEX '98]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink