opțiuni
  • info

10 definiții pentru cercetașă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERCETAȘ, -Ă, cercetași, -e, s. m. și f. 1. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare (3). 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din organizația cercetășiei. – Cerceta + suf. -aș.

cercetaș, ~ă smf [At: ODOBESCU, S. III, 571/11 / Pl: ~i, ~e / E: cerceta + -aș] 1 Persoană care primește misiunea de a obține informații despre ceva. 2 (Mil) Soldat trimis în recunoaștere. 3 Tânăr(ă) care face parte dintr-o organizație liberă a tineretului, bazată pe un sistem de educație care cultivă observarea atentă a naturii din punct de vedere practic și spiritul de inițiativă.

CERCETAȘ, -Ă, cercetași, -e, s. m. și f. 1. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din organizația cercetășiei. – Cerceta + suf. -aș.

CERCETAȘ, -Ă, cercetași, -e, (1) s. m., (2) s. m. și f. 1. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută cercetarea (4). Să mori, secere, fără nume, De e nevoie, cercetașe! TOMA, C. V. 377. Într-o zi, cam pe înserate, cercetașii domniei, rupți de oboseală... deteră peste un voinic cu pletele revărsate ce zicea din fluier de te slăvea. DELAVRANCEA, V. V. 219. Am zărit mai adineauri trecînd într-acolo vreo doi cercetași de ai voștri! ODOBESCU, S. III 571. 2. (Ieșit din uz) Persoană care făcea parte dintr-o organizație de cercetășie.

CERCETAȘ, -Ă, cercetași, -e, s. m. și f. 1. S. m. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din organizația cercetășiei. – Din cerceta + suf. -aș.

CERCETAȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Militar care execută o cercetare pe pozițiile inamicului; iscoadă. 2) Persoană care culege informații secrete din alte țări. /a cerceta + suf. ~aș

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cercetașă s. f., art. cercetașa, g.-d. art. cercetașei; pl. cercetașe

cercetașă s. f., art. cercetașa, g.-d. art. cercetașei; pl. cercetașe

cercetașă s. f., art. cercetașa, g.-d. art. cercetașei; pl. cercetașe

cercetașă, -șe.

Intrare: cercetașă
cercetașă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercetașă
  • cercetașa
plural
  • cercetașe
  • cercetașele
genitiv-dativ singular
  • cercetașe
  • cercetașei
plural
  • cercetașe
  • cercetașelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cercetaș, cercetașisubstantiv masculin
cercetașă, cercetașesubstantiv feminin

  • 1. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: iscoadă
    • format_quote Să mori, se cere, fără nume, De e nevoie, cercetașe! TOMA, C. V. 377. DLRLC
    • format_quote Într-o zi, cam pe înserate, cercetașii domniei, rupți de oboseală... deteră peste un voinic cu pletele revărsate ce zicea din fluier de te slăvea. DELAVRANCEA, V. V. 219. DLRLC
    • format_quote Am zărit mai adineauri trecînd într-acolo vreo doi cercetași de ai voștri! ODOBESCU, S. III 571. DLRLC
  • 2. Persoană care făcea parte din organizația cercetășiei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Cerceta + sufix -aș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.