cercetáșă s. f., art. cercetáșa, g.-d. art. cercetáșei; pl. cercetáșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CERCETÁȘ, -Ă, cercetași, -e, s. m. și f. 1. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din organizația cercetășiei. – Cerceta + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CERCETÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Militar care execută o cercetare pe pozițiile inamicului; iscoadă. 2) Persoană care culege informații secrete din alte țări. /a cerceta + suf. ~aș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CERCETÁȘ, -Ă, cercetași, -e, s. m. și f. 1. S. m. Persoană trimisă să cerceteze, să ia informații despre ceva; militar care execută o cercetare. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din organizația cercetășiei. – Din cerceta + suf. -aș.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cercetáș s. m., pl. cercetáși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cercetáș m. Cercetător, explorator (militar). Tînăr care, în ainte [!] de a deveni soldat, se deprinde cu diferite meșteșugurĭ folositoare armateĭ (telegrafie, telefonie, serviciŭ poștal ș. a.) ca să poată ținea [!] locu celor ce vor pleca la războĭ. V. străjer.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink