10 definiții pentru cercătură
Explicative DEX
CERCĂTURĂ, cercături, s. f. (Înv.) Control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari. – Cerca + suf. -ătură.
CERCĂTURĂ, cercături, s. f. (Înv.) Control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari. – Cerca + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cercătură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 59/2 / Pl: ~ri / E: cerca + -tură] (Înv) 1 Experiență. 2 Probă. 3 Gustare a bucatelor. 4 (Jur) Cercetare a unei cauze. 5 Investigație. 6 Control. 7 (Spc; înv) Verificare a strângerii veniturilor țării din partea contribuabililor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERCĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Cercare, încercare, probă ¶ 2 ‡ Cercetare ¶ 3 ‡ Control [cerca].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CERCĂTURĂ, cercături, s. f. (Învechit) Control exercitat de stăpînire asupra strîngerii birurilor prin concesionari. N-ai decît să scoți o cercătură în țară. FILIMON, C. 156.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CERCĂTURĂ, cercături, s. f. (Înv.) Control exercitat de stăpînire asupra strîngerii birurilor prin concesionari. – Din cerca + suf. -(ă)tură.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cercătură f. controlul contracciilor cari, sub Fanarioți, luau prin mezat strângerea veniturilor țării: n’ai de cât să scoți o cercătură în țară FIL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cercătúră f., pl. ĭ. Fam. Încercare, probă. Vechĭ. Cercetare, urmărire. Control.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
cercătură (înv.) s. f., g.-d. art. cercăturii; pl. cercături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cercătură (înv.) s. f., g.-d. art. cercăturii; pl. cercături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cercătură s. f., g.-d. art. cercăturii; pl. cercături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cercătură, cercăturisubstantiv feminin
- 1. Control exercitat de stăpânire asupra strângerii birurilor prin concesionari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- N-ai decît să scoți o cercătură în țară. FILIMON, C. 156. DLRLC
-
etimologie:
- Cerca + -ătură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.