CERÁT, -Ă, cerați, -te, adj. (Despre materiale) Care este impregnat, acoperit cu un strat de ceară. ◊ Hârtie cerată = hârtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă. Tăblițe cerate = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. – Ceară + suf. -at (după fr. ciré).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERÁT ~tă (~ți, ~te) Care este acoperit sau impregnat cu ceară. Hârtie ~tă. /ceară + suf. ~at
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERAT- v. cer1-.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERÁT s.n. Medicament unguent compus din ceară și untdelemn, folosit odinioară pentru acoperirea rănilor. [< fr. cérat, cf. lat. ceratus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERÁT, -Ă adj. (Despre un material) Impregnat, acoperit cu ceară. ◊ Tăblițe cerate = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. [< lat. ceratus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERÁT1 s. n. medicament unguent pe bază de ceară și ulei. (< fr. cérat, lat. ceratus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERÁT2, -Ă adj. impregnat, acoperit cu ceară. ♦ tăblițe ĕ = tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli. (< lat. ceratus, după fr. ciré)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERAT3(O)- elem. cherat(o)-.
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERÁT, -Ă, cerați, -te, adj. Acoperit cu un strat de ceară. ◊ Hârtie cerată = hârtie impregnată cu substanțe care o fac impermeabilă. – Din ceară + suf. -at (după fr. ciré).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cerát adj. m., pl. ceráți; f. sg. cerátă, pl. ceráte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*cerát, -ă adj. (lat. ceratus). Ceruit: Romaniĭ scriaŭ pe plăcĭ cerate.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CHERAT(O)- / CHER(A)- / CERAT3(O)- / -CÉR elem. „corn, cornee”; „chitinos”. (< fr. kérat/o/-, cér/a/-, cerat/o/-, -cère, cf. gr. keras,-atos)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CERĂT, com. în jud. Dolj, pe Desnățui; 4.092 loc. (1991). Topitorie de in; prelucr. lemnului.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink