3 definiții pentru cepeli

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cepeli v [At: LB / V: șe~, șup~ / Pzi: ~lesc / E: ucr rs чепелявить] (Buc) A vorbi peltic.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cepeli (-lesc, -it), vb. – (Bucov.) A sîsîi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91). – Der. cepeleag (var. șepeleag, șepeleav), adj. (sîsîit, peltic), care este pus de obicei în legătură cu sl. sviblivŭ „bîlbîit”, cf. bg. čepeljavi, rus., rut. šepeljavyi „bîlbîit” (Cihac, II, 387; Conev 96; DAR). Löwe 40 atribuie terminația cuvîntului unei contaminări cu mag. selypeg „bîlbîit”. Pare evident că toate aceste cuvinte sînt expresive; pentru formarea celui rom., cf. și chercheli, terfeli și în general toate vb. în -li.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cepeli, cepelesc, vb. IV (reg.) a vorbi peltic, a sâsâi.

Intrare: cepeli
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cepeli
  • cepelire
  • cepelit
  • cepelitu‑
  • cepelind
  • cepelindu‑
singular plural
  • cepelește
  • cepeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cepelesc
(să)
  • cepelesc
  • cepeleam
  • cepelii
  • cepelisem
a II-a (tu)
  • cepelești
(să)
  • cepelești
  • cepeleai
  • cepeliși
  • cepeliseși
a III-a (el, ea)
  • cepelește
(să)
  • cepelească
  • cepelea
  • cepeli
  • cepelise
plural I (noi)
  • cepelim
(să)
  • cepelim
  • cepeleam
  • cepelirăm
  • cepeliserăm
  • cepelisem
a II-a (voi)
  • cepeliți
(să)
  • cepeliți
  • cepeleați
  • cepelirăți
  • cepeliserăți
  • cepeliseți
a III-a (ei, ele)
  • cepelesc
(să)
  • cepelească
  • cepeleau
  • cepeli
  • cepeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)