cepelí, cepelésc, vb. IV (reg.) a vorbi peltic, a sâsâi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cepelí (-lésc, -it), vb. – (Bucov.) A sîsîi. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91). – Der. cepeleag (var. șepeleag, șepeleav), adj. (sîsîit, peltic), care este pus de obicei în legătură cu sl. sviblivŭ „bîlbîit”, cf. bg. čepeljavi, rus., rut. šepeljavyi „bîlbîit” (Cihac, II, 387; Conev 96; DAR). Löwe 40 atribuie terminația cuvîntului unei contaminări cu mag. selypeg „bîlbîit”. Pare evident că toate aceste cuvinte sînt expresive; pentru formarea celui rom., cf. și chercheli, terfeli și în general toate vb. în -li.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink