CENZURÁ, cenzurez, vb. I. Tranz. A aplica cenzura. ♦ Fig. A exercita un control asupra moravurilor. – Din fr. censurer.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink

A CENZURÁ ~éz tranz. (publicații, emisiuni, însărcinări etc.) A supune cenzurii. /<fr. censurer
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CENZURÁ vb. tr. 1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicație). 2. (fig.) a supraveghea (moravurile). 3. a adopta o moțiune de cenzură. 4. a pronunța o sancțiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna. (< fr. censurer)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

CENZURÁ vb. I. tr. 1. A aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a opri, a interzice (o publicație). 2. (Fig.) A controla, a supraveghea (moravurile). [< fr. censurer, it. censurare].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

cenzurá vb., ind. prez. 1 sg. cenzuréz, 3 sg. și pl. cenzureáză
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CENZÚRĂ, cenzuri, s. f. 1. Control prealabil exercitat, în unele state, asupra conținutului publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune și, în anumite condiții, asupra corespondenței și convorbirilor telefonice; organ care exercită acest control. 2. Demnitatea, funcția de cenzor în vechea Romă. – Din lat. censura, fr. censure.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink

CENZÚRĂ ~i f. 1) Control (de stat) efectuat asupra presei, radioului, televiziunii, spectacolelor și corespondenței. 2) Organ oficial care exercită acest control. 3) (în Roma antică) Funcție de cenzor. [G.-D. cenzurii] /<lat. censura, fr. censure
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

CENZÚRĂ s. f. 1. demnitatea și funcția de cenzor (1). 2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor și, în timp de război, asupra corespondenței trimise prin poștă; organ care exercită acest control. 3. funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale. 4. critică, blam public. (< fr. censure, lat. censura)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

CENZÚRĂ s.f. 1. (Ist.) Demnitatea și funcția de cenzor în vechea Romă. 2. Control exercitat asupra publicațiilor și tipăriturilor pentru a împiedica propagarea unor idei; organ care exercită acest control. 3. Funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale. ♦ Critică, blam public. [< lat. censura, cf. it. censura, fr. censure].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

cenzúră s. f., g.-d. art. cenzúrii; pl. cenzúri
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink