CÉNZOR, cenzori, s. m. 1. (În Roma antică) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. 2. (În unele state) Persoană aleasă de adunarea generală a unei societăți comerciale pentru a face verificarea conturilor prezentate de administrator. 3. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei bănci etc. 4. Persoană însărcinată să asigure secretele de stat; persoană însărcinată cu cenzura (1). – Din fr. censeur, lat. censor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÉNZOR ~i m. 1) Persoană oficială care efectuează cenzura. 2) (în Roma antică) Magistrat care efectua recensământul cetățenilor, controla finanțele și supraveghea moravurile. 3) Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi comerciale, a unei societăți etc. /<fr. censeur, lat. censor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÉNZOR s.m. 1. (Ist.) Magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. Persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența etc. 3. Cel care verifică gestiunea unei întreprinderi comerciale, a unei societăți etc. [< lat. censor, cf. it. censore, fr. censeur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÉNZOR s. m. 1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența. 3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăți etc. (< lat. censor, fr. censeur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CÉNZOR, cenzori, s. m. 1. Persoană însărcinată să facă, într-un stat capitalist, cenzurarea tipăriturilor și a publicațiilor. 2. Persoană care verifică gestiunea unei întreprinderi, a unei cooperative, a unei bănci etc. 3. (În statul roman) Magistrat care avea misiunea de a face recensământul persoanelor și al averilor și de a supraveghea moravurile publice. – Fr. censeur (lat. lit. censor).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cénzor s. m., pl. cénzori
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cénsor și -ór m. (lat. cénsor, censóris). Magistrat însărcinat cu censu și cu paza bunelor obiceĭurĭ la Romanĭ. Critic. Elev supraveghetor, monitor. Funcționar însărcinat cu examinarea ziarelor și cărților în ainte [!] de a apărea. Controlor al uneĭ gestiunĭ: censor la banca Națională. – Fals cénzor (după germ. și rus.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink