2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cenușărire sf [At: MDA ms / V: ~șer~ / Pl: ~ri / E: cenușări] 1 Cenușare (1). 2 (Rar) Scoatere a cenușii din cenușar (5) Si: cenușărit1 (2). 3-4 (Tăb) (Introducere în cenușar (11) și) preparare a pieilor pentru prelucrare Si: cenușărit1 (3-4), cenușar (13-14). 5 Îndepărtare a părului de pe piei pentru prelucrare Si: cenușărit1 (5).
cenușări vt [At: DA / V: ~șeri / Pzi: ~resc / E: cenușar] 1 (Rar) A cenușa (1). 2 (Rar) A scoate cenușa din cenușar (5). 3-4 (Tăb) (A introduce în cenușar și) a prepara pieile pentru prelucrare. 5 A îndepărta părul de pe piei cu cenușarul (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cenușeri vt vz cenușări
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cenușerire sf vz cenușărire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A CENUȘĂRI ~esc tranz. (piei de animale) A trata cu soluție de lapte de var și leșie (pentru a îndepărta părul și epiderma). /Din cenușă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cenușări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cenușăresc, 3 sg. cenușărește, imperf. 1 cenușăream; conj. prez. 1 sg. să cenușăresc, 3 să cenușărească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cenușări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cenușăresc, imperf. 3 sg. cenușărea; conj. prez. 3 să cenușărească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cenușări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cenușăresc, imperf. 3 sg. cenușărea; conj. prez. 3 sg. și pl. cenușărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cenușări
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|