CENTURIÁT, -Ă, centuriați, -te, adj. De centurie, al centuriei; repartizat pe centurii. [Pr.: -ri-at] – Din lat. centuriatis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTURIÁT, -Ă adj. De centurie, al centuriei; repartizat pe centurii (1). [Pron. -ri-at. / < lat. centuriatus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTURIÁT, -Ă adj. referitor la centurie; pe centurii (1). (< fr. centuriate, lat. centuriatus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

centuriát adj. m. (sil. -ri-at), pl. centuriáți; f. sg. centuriátă, pl. centuriáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink