centură sf [At: DA / Pl: ~ri / E: fr ceinture] 1 Curea (lată) de piele, de pânză etc. cu care se încinge talia Si: centiron, cingătoare, cordon, șerpar. 2 (Îlav) Până la ~ De la umeri până în talie. 3 (Îs) ~ de campion Centură, panglică lată etc. cu care se încinge mijlocul câștigătorului unui campionat la box sau lupte. 4 (Îs) ~ galbenă (sau verde, neagră) etc. Centură a cărei culoare exprimă poziția unui sportiv în ierarhia luptătorilor la judo, karate etc. 5 (Îs) ~ de gimnastică Cingătoare lată folosită pentru susținerea corpului la anumite exerciții de gimnastică. 6 (Îs) ~ ortopedică Dispozitiv folosit în unele afecțiuni ale sistemului osos pentru menținerea corpului în poziție corectă. 7 (Îs) ~ de salvare Echipament individual servind la susținerea naufragiatului la suprafața apei. 8 (Îs) ~ ele siguranță Echipament individual de protecție folosit de muncitorii care lucrează la înălțime, acrobați, alpiniști etc. 9 (Îas) Sistem de chingi cu care se prind călătorii de bancheta din față a automobilelor, pentru a fi protejați în caz de accident. 10 (Mil) Curea lată care face parte din uniforma militară și de care se atașează armele. 11 (Ant) Ansamblu osos prin care membrele se leagă de trunchi. 12 (Îs) ~ pelviană Ansamblu al oaselor coxale ce leagă membrele inferioare de trunchi. 13 (Îs) ~ scapulară Ansamblu osos ce leagă membrele superioare de trunchi. 14 (Spt) Linie imaginară, în regiunea ombilicului, sub care loviturile la box sunt interzise de regulament. 15 Procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului la lupte. 16 (Ast; îs) ~ de radiații Fiecare dintre zonele din jurul Pământului în care radiația corpusculară ionizantă este atât de intensă, încât este nocivă pentru cosmonauți. 17 (Mil; îs) ~ de fortificații (sau bastională, de luptă, poligonală) Zonă fortificată în jurul unei localități sau a unei baze militare. 18-19 (Îs) Cale ferată (sau șosea de) ~ Cale ferată sau șosea care înconjoară un oraș. 20 Cadru de formă circulară. 21 Grindă orizontală sprijinită pe toată lungimea ei pe zidurile unei clădiri, pentru a întări legătura între ele. 22 (Con) Brâu de beton pe care se fixează planșeul clădirilor. 23 Fâșie continuă de tablă de oțel care formează bordajul unei nave.

CENTURĂ, centuri, s. f. 1. Curea lată de piele (sau, mai rar, de pînză) cu care se încing militarii peste mijloc și de care agață sabia, baioneta etc.; centiron. ◊ Expr. Pînă la centură = de la umeri pînă la talie. Gol pînă la centură. ♦ Centură de gimnastică = cingătoare lată, folosită pentru a susține corpul la unele exerciții de gimnastică. Centură ortopedică = dispozitiv folosit în unele afecțiuni ale sistemului osos, pentru menținerea corpului în poziție corectă. Centură de salvare = dispozitiv fixat în jurul taliei, care servește la menținerea unui naufragiat deasupra apei; colac de salvare, v. colac. 2. (În expr.) Cale ferată de centură = cale ferată care înconjură un oraș. (Mil.) Centură de forturi = zonă fortificată în jurul unei așezări care prezintă interes strategic.

CENTURĂ, centuri, s. f. 1. Curea lată de piele, mai rar de pînză, cu care se încing militarii peste mijloc și de care agață sabia, baioneta etc.; centiron. ◊ Expr. Pînă la centură = de la umeri pînă la talie. ♦ Centură de gimnastică = cingătoare lată, folosită pentru a susține corpul la unele exerciții de gimnastică. Centură ortopedică = dispozitiv folosit în unele afecțiuni ale sistemului osos, pentru menținerea corpului în poziție corectă. Centură de salvare = dispozitiv fixat în jurul taliei, care servește la menținerea unui naufragiat deasupra apei; colac de salvare. Centură de siguranță = dispozitiv de protecție a muncitorilor care lucrează pe stîlpi la înălțime, constituită dintr-o cingătoare lată și o frînghie de susținere. 2. (În expr.) Cale ferată de centură = cale ferată care înconjură un oraș. Centură de forturi = zonă fortificată în jurul unei așezări care prezintă interes strategic. 3. (În expr.) Centură pelviană = oasele bazinului. – Fr. ceinture.

CENTURĂ s.f. 1. Curea lată de piele, de pînză etc., folosită mai ales de militari; centiron. ◊ Centură de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unei persoane la suprafața apei fără să înoate; colac de salvare. 2. Cingătoare. ◊ Centură pelviană = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mîinile la lupte. 3. (Mil.) Centură de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dușman; cale ferată de centură = cale ferată care înconjură un oraș. 4. Fîșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave. 5. Grindă orizontală din beton armat, rezemată pe toată lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei clădiri, avînd rolul de a le lega între ele. 6. Cadru de formă circulară. 7. Centuri de radiație = zone de grosime variabilă, care înconjură Pămîntul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiație corpusculară ionizată. [< fr. ceinture].

CENTURĂ s. f. 1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte. ♦ ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei. 2. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul). ◊ (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte. 3. cingătoare. ♦ ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident. 4. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale. 5. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc. ♦ ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș. ◊ ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia. 6. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave. 7. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele. 8. cadru de formă circulară. 9. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul. (< fr. ceinture)

CENTURĂ ~i f. 1) Cingătoare militară purtată peste uniformă (de care se atârnă sabia sau baioneta); centiron. 2) Fâșie din piele sau din alt material, care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; brâu; cingătoare; cordon; curea. ~ la rochie. ◊ ~ de gimnastică cingătoare care susține corpul în timpul executării exercițiilor de gimnastică. ~ ortopedică dispozitiv care servește la menținerea corpului în poziție optimă pentru tratarea sistemului osos vătămat. ~ de salvare echipament care servește la menținerea unei persoane pe suprafața apei. ~ de siguranță echipament de protecție pentru muncitorii care lucrează la înălțimi mari sau pentru pasagerii unor vehicule. 3) Bandaj confecționat dintr-un material elastic și folosit la susținerea abdomenului. ◊ ~ antiseismică brâu de beton pe care se fixează planșeul clădirilor pentru a le proteja în timpul cutremurelor. 4) Porțiune dintr-un spațiu care se caracterizează prin anumite particularități; zonă. ◊ ~ verde ansamblu de parcuri și de grădini aflate în jurul unui oraș. ~ de fortificație totalitate a fortificațiilor construite în jurul unei localități. 5) anat. Ansamblu osos care leagă membrele superioare și cele inferioare de trunchi. ◊ ~ scapulară ansamblu osos format din omoplați și din clavicule care leagă membrele superioare de trunchi. ~ pelviană ansamblu osos format din oasele coxale care leagă membrele inferioare de trunchi. 6) (la box) Linie imaginară din regiunea ombilicului, sub care loviturile sunt interzise. [G.-D. centurii] /<fr. ceinture

*centúră f., pl. ĭ (fr. ceinture). Barb. Cingătoare.

centura vb., ind. prez. 1 sg. centurez, 3 sg. și pl. centurează

centură s. f., g.-d. art. centurii; pl. centuri

centură s. f., g.-d. art. centurii; pl. centuri

centură s. f., g.-d. art. centurii; pl. centuri

CENTURĂ s. 1. cingătoare, cordon, curea. (O ~ îi înconjura talia suplă.) 2. v. centiron.

CENTURĂ s. 1. cingătoare, cordon, curea. (O ~ îi înconjura talia suplă.) 2. centiron. (~ la un veston militar.)

centură (centuri), s. f. – Curea, cordon, cingătoare. Fr. ceinture. – Der. centiron (var. cinturon, vulg. cintiron), s. n., din fr. ceinturon.

CENTURĂ DE SIGURANȚĂ echipament de protecție individuală care fixează corpul pilotului sau al pasagerului la decolare, aterizare, pe timpul zborului acrobatic sau de luptă, la trecerea printr-o zonă turbionară sau printr-un front de furtună, la aterizări și amerizări forțate, pentru a reduce riscurile unor accidentări.

a lovi sub centură expr. 1. (la box) a lovi sub nivelul admis de regulament. 2. fig. a face manevre necinstite în raport cu cineva, a surprinde (pe cineva) printr-o acțiune / faptă necinstită.

lovitură sub centură expr. 1. (la box) lovitură aplicată adversarului sub nivelul admis de regulament. 2. gest, acțiune sau faptă necinstită prin care se aduce atingere cuiva.