CENTRIFUGÁRE s. f. Acțiunea de a centrifuga; operație de separare prin sedimentare sau prin filtrare, sub acțiunea forței centrifuge, a componenților cu densități diferite dintr-un lichid eterogen. – V. centrifuga.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTRIFUGÁRE s.f. Acțiunea de a centrifuga; operație de separare, prin sedimentare sau filtrare centrifugă, a componenților unui amestec eterogen. [< centrifuga, după fr. centrifugation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTRIFUGÁRE s. f. operație de separare, prin sedimentare sau filtrare centrifugă, a componenților cu densități diferite dintr-un amestec eterogen. (< centrifuga)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

centrifugáre s. f., g.-d. art. centrifugării; pl. centrifugări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTRIFUGÁ, pers. 3 centrifughează, vb. I. Tranz. A efectua o mișcare centrifugă. – Din centrifug. Cf. fr. centrifuger.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CENTRIFUGÁ ~ghéz tranz. A supune unei mișcări centrifuge. /<fr. centrifuger
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTRIFUGÁ vb. I. tr. A da o mișcare centrifugă; a supune unei forțe centrifuge; a trece (un material) printr-o pompă centrifugă. [Cf. fr. centrifuger].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CENTRIFUGÁ vb. tr. a efectua o centrifugare. (< fr. centrifuger)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

centrifugá vb., ind. prez. 1 sg. centrifughéz, 3 sg. și pl. centrifugheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink