centralizație sf [At: GHICA, A. 318 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr centralisation] (Înv) Centralizare (2).

CENTRALIZAȚIE, centralizații, s. f. (Învechit) Centralizare. Țara luă o organizație ostășească și o centralizație puternică. BĂLCESCU, O. II 14. – Pronunțat: -ți-e.

CENTRALIZAȚIE, centralizații, s. f. (Înv.) Centralizare. – Fr. centralisation.

centralizațiune sf vz centralizație

centralizați(un)e f. 1. acțiunea de a centraliza; 2. sistema de a raporta la un guvern central toate puterile Statului.

*centralizațiúne f. Acțiunea de a centraliza. – Și -áție, dar ob. -áre.

centralizație (înv.) (desp. -ți-e) s. f., art. centralizația (desp. -ți-a), g.-d. art. centralizației; pl. centralizații, art. centralizațiile (desp. -ți-i-)

centralizație (înv.) (-ți-e) s. f., art. centralizația (-ți-a), g.-d. art. centralizației; pl. centralizații, art. centralizațiile (-ți-i-)

centralizație s. f. (sil. -ți-e), art. centralizația (sil. -ți-a), g.-d. art. centralizației; pl. centralizații, art. centralizațiile (sil. -ți-i-)